Adopţie Slatina

Numeroase cupluri aleg să îşi mărească familia prin intermediul adopţiei. Aflaţi mai multe informaţii despre proces şi formalităţile legale legate de adopţia unui copil.

Vatu-Forvaly Snc
(024) 942-2487
Str. Nicolae Balcescu Nr: 27
Slatina
 
Hidroelectrica Sa Bucuresti-Filiala Pentru Reparatii Si Servicii Hidroserv Slatina Sa
(024) 950-7069
Str. Tudor Vladimirescu Nr: 153B
Slatina
 
Rpd Ecosal Serv Srl
(024) 951-3651
Str. Intrarea Buzesti Bl: A3 Sc: 3 Et: 2 Ap: 11
Caracal
 
Florinel Instal Com Srl
(024) 941-2979
Str. Lalelelor Bl: Fa 15 A Sc: E Et: 3 Ap: 16
Slatina
 
Compania De Apa Olt Sa
(072) 930-0780
Str. Artileriei Nr: 2
Slatina
 

Adopţie

Începerea procesului de adopţie

~Începerea procesului de adopţie^ Dacă aţi hotărât să luaţi în considerare adopţia ca un mod de a vă mări familia, există numeroase aspecte pe care trebuie să le aveţi în vedere. Este disponibilă, pe Internet, asistenţă pentru adopţie, prin intermediul agenţiilor şi avocaţilor specializaţi în adopţii. Utilizarea acestor resurse pentru adopţie vă va ajuta să stabiliţi cea mai potrivită modalitate de a realiza adopţia. Prima etapă a acestui proces constă în luarea unei decizii cu privire la modul în care doriţi să realizaţi adopţia, respectiv printr-o agenţie sau în mod privat. În cazul unei adopţii private, părinţii adoptivi obţin dreptul de a creşte copilul direct de la mama biologică, fără ajutorul unei agenţii. Cei care recurg la adopţia privată vor angaja un avocat pentru a-i ajuta să parcurgă procesul de adopţie în mod legal. Alţii aleg să recurgă la ajutorul agenţiilor, ce reprezintă organizaţii terţe non-profit care facilitează adopţiile. Există două tipuri de agenţii de adopţii pe care părinţii le pot alege: publice şi private. Agenţiile publice sunt de regulă susţinute de către stat şi ajută plasarea copiilor sub asistenţă maternală şi mai apoi în familii adoptive permanente. Agenţiile private de adopţie îşi desfăşoară activitatea fără a beneficia de ajutor financiar din partea statului şi de regulă sunt înfiinţate în baza unei trăsături comune, cum ar fi o preferinţă religioasă specifică. Ambele tipuri de agenţii asigură asistenţă pentru adopţie, atât părinţilor adoptivi cât şi celor biologici. Numeroase forme ale adopţiilor internaţionale se materializează prin intermediul agenţiilor private de adopţie. ~Adopţie deschisă şi închisă^ A doua alegere cu care se confruntă persoanele care încearcă să adopte un copil este aceea dintre adopţia deschisă sau cea închisă. Ambele tipuri de adopţie au beneficiile şi dezavantajele lor. O adopţie deschisă este o adopţie în cadrul căreia copilul este informat cu privire la toate aspectele adopţiei sale. De asemenea, părinţii adoptivi vor păstra legătura cu mama biologică a copilului şi îi vor oferi informaţii despre creşterea şi educaţia acestuia. De regulă, în cazul unei adopţii deschise, copilul va ţine legătura cu mama sa biologică. În multe cazuri, copilul se va întâlni cu aceasta ocazional. Acest tip de adopţie permite copilului să îşi cunoască istoricul medical, ajutând mama biologică să se simtă împăcată cu ideea că a oferit copilul spre adopţie. Cu toate acestea, se întâmplă să existe conflicte de interese între mama biologică şi părinţii adoptivi. Adopţiile închise reprezintă o forma tradiţională de adopţie. În cazul unei adopţii închise, părinţii adoptivi vor intra în contact foarte puţin, dacă nu deloc, cu părinţii biologici ai copilului. Câteodată, familiile adoptive nu cunosc numele sau datele de contact ale mamei biologice. Acest lucru poate crea probleme pentru copil dacă decide să intre în legătură cu mama sa biologică la un moment dat. Pe de altă parte, adopţiile închise ajută părinţii adoptivi să întărească relaţia părinte/copil, fără a avea temeri cu privire la implicarea părinţilor biologici. Numeroşi părinţi adoptivi optează pentru un echilibru dintre adopţia deschisă şi cea închisă. În timp ce copilul poate avea o legătură limitată cu mama biologică, există însă un schimb de informaţii între familia adoptivă şi mama biologică. Astfel, copilul este capabil să devină o parte integrantă din familia adoptivă, având în continuare acces la istoricul său medical şi genetic. ~Ce este raportul de familie^ Odată ce v-aţi hotărât dacă veţi recurge la o agenţie, şi în caz afirmativ, tipul acesteia, sunteţi pregătiţi să începeţi procesul de adopţie. Dacă aveţi un ghid de adopţie care vă indică, pas cu pas, etapele pe care trebuie să le parcurgeţi, veţi observa că unul dintre primele lucruri dezbătute în cadrul acestuia este studiul raportul de familie. Raportul reprezintă o condiţie obligatorie pentru fiecare familie adoptivă, având mai multe scopuri. În primul rând, raportul de familie ajută la informarea părinţilor adoptivi cu privire la procesul de adopţie. Este structurat astfel încât să includă informaţii cu privire la familie, pentru a ajuta asistenţii sociali să decidă dacă sunt sau nu candidaţi eligibili pentru adopţie. În final, raportul de familie stabileşte ce personalitate ar trebui să aibă copilul pentru a se integra corespunzător în familia adoptivă. Cerinţele specifice ale raportului de familie vor varia în funcţie de statul şi de agenţia care realizează raportul. Cu toate acestea, părinţii trebuie să evite încercarea de a părea „familia perfectă”. Asistenţii sociali caută cămine sigure pentru copii, nu perfecte. Procesul poate dura până la câteva luni. ~Procesul de realizare a raportului de familie^ Pe durata întocmirii raportului de familie, părinţii vor participa la cursuri de instruire cu privire la adopţie şi la nevoile copiilor adoptaţi. Asistenţii sociali vor organiza interviuri cu părinţi, în câteva ocazii, pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra familiei. Vizitele la domiciliu reprezintă, de asemenea, o parte importantă a procesului, având ca scop stabilirea nivelului de siguranţă în care s-ar afla copilul în respectiva casă. Părinţii pot fi rugaţi să se supună unor examene medicale pentru a se stabili dacă au probleme medicale grave ce i-ar putea împiedica să îşi exercite obligaţiile parentale. Toate familiile trebuie să prezinte declaraţii de venituri pentru a demonstra că dispun de resurse financiare suficiente pentru a asigura hrana, îmbrăcămintea şi căminul copilului. Verificările cazierului judiciar, realizate prin intermediul amprentelor, reprezintă de asemenea o condiţie pentru redactarea raportului de familie. Anumiţi părinţi se simţi frustraţi de procesul pe care îl presupune redactarea raportului de familie. Pot considera că asistenţii sociali le invadează intimitatea în cadrul interviurilor şi pot dori să renunţe la adopţie cu totul din aceste raţiuni. Este important ca aceşti părinţi să îşi aducă aminte că scopul raportului de familie este de a stabili dacă sunt sau nu pregătiţi să aibă un copil, cât şi de a găsi un copil potrivit pentru fiecare familie. Scopul este de a vedea o familie fericită la sfârşitul procesului de adopţie. La sfârşitul procesului de realizare a raportului de familie, asistentul social va decide dacă familia este sau nu pregătită să adopte. Dacă primeşte aprobarea, acesta este momentul în care începe adevărata aşteptare. ~Anticipaţia unui nou copil^ Odată ce o familie adoptivă primeşte aprobarea de a continua procesul, trebuie ca aceasta să fie pusă în legătură cu o potenţială mamă biologică sau un copil în căutarea unui cămin. Această perioadă de aşteptare poate fi scurtă sau extrem de lungă. Spre exemplu, părinţii care încearcă să adopte nou-născuţi caucazieni pot aştepta până la cinci ani, în timp ce părinţi care sunt dispuşi să adopte copii cu vârste mai mari sau adolescenţi îşi pot cunoaşte copilul într-un timp relativ scurt. Perioada de aşteptare este dificilă pentru cei mai mulţi părinţi, însă acest lucru face ca momentul mult-aşteptat să fie unul mai fericit. În cele mai multe cazuri de adopţie a nou-născuţilor, atât mama biologică dar şi părinţii adoptivi îşi vor exprima dorinţele şi cerinţele cu privire la adopţie. Se va determina compatibilitatea dintre aceste cerinţe şi dorinţe, de către agenţie, cu multă atenţie, pentru a stabili alegerea cea mai potrivită. Părinţii adoptivi care au cerinţe stricte cu privire la copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, de regulă, să aştepte mai mult decât cei mai flexibili. Spre exemplu, părinţi care specifică un sex sau rasă pentru copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, în cele mai multe cazuri, să aştepte o perioadă mai lungă de timp decât cei care sunt dispuşi să adopte un copil indiferent de rasă sau sex. ~Condiţii speciale pentru adopţii internaţionale^ Recent, adopţiile internaţionale au devenit deosebit de populare. Pe măsură ce numeroase celebrităţi adoptă copii de peste ocean, în ţări precum Statele Unite, mai multe persoane se interesează cu privire la acest tip de adopţie pentru a-şi lărgi familiile. Chiar dacă sunteţi deja familiarizaţi cu modalitatea tradiţională de adopţie, trebuie să aveţi în vedere faptul că se aplică şi alte legi în cazul adopţiilor internaţionale. Pe lângă parcurgerea procesului local de adopţie, va trebui să consultaţi legislaţia pe probleme de imigrare pentru a vă asigura că respectivul copil ajunge în ţara dumneavoastră în mod legal. Spre exemplu, dacă locuiţi în Statele Unite, trebuie să solicitaţi o viză pentru copilul dumneavoastră. În cele mai multe cazuri, persoanele interesate de adopţiile internaţionale vor lucra cu o agenţie internaţională de adopţii care va putea să le ajute în procesul de întocmire a documentaţiei de imigrare, aceasta reprezentând o etapă a procesului general de adopţie. Numeroase astfel de agenţii internaţionale de adopţie oferă un ghid al adopţiilor internaţionale, pentru a ajuta părinţii să urmeze procesul pas cu pas. ~Finalizarea unei adopţii^ Deci care este momentul în care un copil adoptat devine cu adevărat al dumneavoastră? Din nou, acest lucru depinde de legile care se aplică în ţara dumneavoastră. În anumite locuri, procesul de finalizare al unei adopţii durează aproximativ şase luni. La naştere, mama biologică va semna documentele de renunţare la drepturile părinteşti, acordându-le părinţilor adoptivi. Cu toate acestea, adopţia nu este finalizată în acel moment. Copilul va fi plasat în căminul familiei adoptive pe o perioadă de şase luni. În acest moment, asistentul social va trimite o recomandare cu privire la aprobarea adopţiei. Ulterior, familia poate să se prezinte în faţa unui judecător, la tribunal, pentru a finaliza adopţia. Acesta este momentul în care părinţii adoptivi îşi asumă toate drepturile şi responsabilităţile de care ar beneficia, în mod normal, părinţii copilului. Adopţia este completă, iar familia adoptivă are noul copil pe care l-a aşteptat şi la care a sperat în lunga perioadă de pregătire a procesului.

Adopţie deschisă şi închisă

~Începerea procesului de adopţie^ Dacă aţi hotărât să luaţi în considerare adopţia ca un mod de a vă mări familia, există numeroase aspecte pe care trebuie să le aveţi în vedere. Este disponibilă, pe Internet, asistenţă pentru adopţie, prin intermediul agenţiilor şi avocaţilor specializaţi în adopţii. Utilizarea acestor resurse pentru adopţie vă va ajuta să stabiliţi cea mai potrivită modalitate de a realiza adopţia. Prima etapă a acestui proces constă în luarea unei decizii cu privire la modul în care doriţi să realizaţi adopţia, respectiv printr-o agenţie sau în mod privat. În cazul unei adopţii private, părinţii adoptivi obţin dreptul de a creşte copilul direct de la mama biologică, fără ajutorul unei agenţii. Cei care recurg la adopţia privată vor angaja un avocat pentru a-i ajuta să parcurgă procesul de adopţie în mod legal. Alţii aleg să recurgă la ajutorul agenţiilor, ce reprezintă organizaţii terţe non-profit care facilitează adopţiile. Există două tipuri de agenţii de adopţii pe care părinţii le pot alege: publice şi private. Agenţiile publice sunt de regulă susţinute de către stat şi ajută plasarea copiilor sub asistenţă maternală şi mai apoi în familii adoptive permanente. Agenţiile private de adopţie îşi desfăşoară activitatea fără a beneficia de ajutor financiar din partea statului şi de regulă sunt înfiinţate în baza unei trăsături comune, cum ar fi o preferinţă religioasă specifică. Ambele tipuri de agenţii asigură asistenţă pentru adopţie, atât părinţilor adoptivi cât şi celor biologici. Numeroase forme ale adopţiilor internaţionale se materializează prin intermediul agenţiilor private de adopţie. ~Adopţie deschisă şi închisă^ A doua alegere cu care se confruntă persoanele care încearcă să adopte un copil este aceea dintre adopţia deschisă sau cea închisă. Ambele tipuri de adopţie au beneficiile şi dezavantajele lor. O adopţie deschisă este o adopţie în cadrul căreia copilul este informat cu privire la toate aspectele adopţiei sale. De asemenea, părinţii adoptivi vor păstra legătura cu mama biologică a copilului şi îi vor oferi informaţii despre creşterea şi educaţia acestuia. De regulă, în cazul unei adopţii deschise, copilul va ţine legătura cu mama sa biologică. În multe cazuri, copilul se va întâlni cu aceasta ocazional. Acest tip de adopţie permite copilului să îşi cunoască istoricul medical, ajutând mama biologică să se simtă împăcată cu ideea că a oferit copilul spre adopţie. Cu toate acestea, se întâmplă să existe conflicte de interese între mama biologică şi părinţii adoptivi. Adopţiile închise reprezintă o forma tradiţională de adopţie. În cazul unei adopţii închise, părinţii adoptivi vor intra în contact foarte puţin, dacă nu deloc, cu părinţii biologici ai copilului. Câteodată, familiile adoptive nu cunosc numele sau datele de contact ale mamei biologice. Acest lucru poate crea probleme pentru copil dacă decide să intre în legătură cu mama sa biologică la un moment dat. Pe de altă parte, adopţiile închise ajută părinţii adoptivi să întărească relaţia părinte/copil, fără a avea temeri cu privire la implicarea părinţilor biologici. Numeroşi părinţi adoptivi optează pentru un echilibru dintre adopţia deschisă şi cea închisă. În timp ce copilul poate avea o legătură limitată cu mama biologică, există însă un schimb de informaţii între familia adoptivă şi mama biologică. Astfel, copilul este capabil să devină o parte integrantă din familia adoptivă, având în continuare acces la istoricul său medical şi genetic. ~Ce este raportul de familie^ Odată ce v-aţi hotărât dacă veţi recurge la o agenţie, şi în caz afirmativ, tipul acesteia, sunteţi pregătiţi să începeţi procesul de adopţie. Dacă aveţi un ghid de adopţie care vă indică, pas cu pas, etapele pe care trebuie să le parcurgeţi, veţi observa că unul dintre primele lucruri dezbătute în cadrul acestuia este studiul raportul de familie. Raportul reprezintă o condiţie obligatorie pentru fiecare familie adoptivă, având mai multe scopuri. În primul rând, raportul de familie ajută la informarea părinţilor adoptivi cu privire la procesul de adopţie. Este structurat astfel încât să includă informaţii cu privire la familie, pentru a ajuta asistenţii sociali să decidă dacă sunt sau nu candidaţi eligibili pentru adopţie. În final, raportul de familie stabileşte ce personalitate ar trebui să aibă copilul pentru a se integra corespunzător în familia adoptivă. Cerinţele specifice ale raportului de familie vor varia în funcţie de statul şi de agenţia care realizează raportul. Cu toate acestea, părinţii trebuie să evite încercarea de a părea „familia perfectă”. Asistenţii sociali caută cămine sigure pentru copii, nu perfecte. Procesul poate dura până la câteva luni. ~Procesul de realizare a raportului de familie^ Pe durata întocmirii raportului de familie, părinţii vor participa la cursuri de instruire cu privire la adopţie şi la nevoile copiilor adoptaţi. Asistenţii sociali vor organiza interviuri cu părinţi, în câteva ocazii, pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra familiei. Vizitele la domiciliu reprezintă, de asemenea, o parte importantă a procesului, având ca scop stabilirea nivelului de siguranţă în care s-ar afla copilul în respectiva casă. Părinţii pot fi rugaţi să se supună unor examene medicale pentru a se stabili dacă au probleme medicale grave ce i-ar putea împiedica să îşi exercite obligaţiile parentale. Toate familiile trebuie să prezinte declaraţii de venituri pentru a demonstra că dispun de resurse financiare suficiente pentru a asigura hrana, îmbrăcămintea şi căminul copilului. Verificările cazierului judiciar, realizate prin intermediul amprentelor, reprezintă de asemenea o condiţie pentru redactarea raportului de familie. Anumiţi părinţi se simţi frustraţi de procesul pe care îl presupune redactarea raportului de familie. Pot considera că asistenţii sociali le invadează intimitatea în cadrul interviurilor şi pot dori să renunţe la adopţie cu totul din aceste raţiuni. Este important ca aceşti părinţi să îşi aducă aminte că scopul raportului de familie este de a stabili dacă sunt sau nu pregătiţi să aibă un copil, cât şi de a găsi un copil potrivit pentru fiecare familie. Scopul este de a vedea o familie fericită la sfârşitul procesului de adopţie. La sfârşitul procesului de realizare a raportului de familie, asistentul social va decide dacă familia este sau nu pregătită să adopte. Dacă primeşte aprobarea, acesta este momentul în care începe adevărata aşteptare. ~Anticipaţia unui nou copil^ Odată ce o familie adoptivă primeşte aprobarea de a continua procesul, trebuie ca aceasta să fie pusă în legătură cu o potenţială mamă biologică sau un copil în căutarea unui cămin. Această perioadă de aşteptare poate fi scurtă sau extrem de lungă. Spre exemplu, părinţii care încearcă să adopte nou-născuţi caucazieni pot aştepta până la cinci ani, în timp ce părinţi care sunt dispuşi să adopte copii cu vârste mai mari sau adolescenţi îşi pot cunoaşte copilul într-un timp relativ scurt. Perioada de aşteptare este dificilă pentru cei mai mulţi părinţi, însă acest lucru face ca momentul mult-aşteptat să fie unul mai fericit. În cele mai multe cazuri de adopţie a nou-născuţilor, atât mama biologică dar şi părinţii adoptivi îşi vor exprima dorinţele şi cerinţele cu privire la adopţie. Se va determina compatibilitatea dintre aceste cerinţe şi dorinţe, de către agenţie, cu multă atenţie, pentru a stabili alegerea cea mai potrivită. Părinţii adoptivi care au cerinţe stricte cu privire la copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, de regulă, să aştepte mai mult decât cei mai flexibili. Spre exemplu, părinţi care specifică un sex sau rasă pentru copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, în cele mai multe cazuri, să aştepte o perioadă mai lungă de timp decât cei care sunt dispuşi să adopte un copil indiferent de rasă sau sex. ~Condiţii speciale pentru adopţii internaţionale^ Recent, adopţiile internaţionale au devenit deosebit de populare. Pe măsură ce numeroase celebrităţi adoptă copii de peste ocean, în ţări precum Statele Unite, mai multe persoane se interesează cu privire la acest tip de adopţie pentru a-şi lărgi familiile. Chiar dacă sunteţi deja familiarizaţi cu modalitatea tradiţională de adopţie, trebuie să aveţi în vedere faptul că se aplică şi alte legi în cazul adopţiilor internaţionale. Pe lângă parcurgerea procesului local de adopţie, va trebui să consultaţi legislaţia pe probleme de imigrare pentru a vă asigura că respectivul copil ajunge în ţara dumneavoastră în mod legal. Spre exemplu, dacă locuiţi în Statele Unite, trebuie să solicitaţi o viză pentru copilul dumneavoastră. În cele mai multe cazuri, persoanele interesate de adopţiile internaţionale vor lucra cu o agenţie internaţională de adopţii care va putea să le ajute în procesul de întocmire a documentaţiei de imigrare, aceasta reprezentând o etapă a procesului general de adopţie. Numeroase astfel de agenţii internaţionale de adopţie oferă un ghid al adopţiilor internaţionale, pentru a ajuta părinţii să urmeze procesul pas cu pas. ~Finalizarea unei adopţii^ Deci care este momentul în care un copil adoptat devine cu adevărat al dumneavoastră? Din nou, acest lucru depinde de legile care se aplică în ţara dumneavoastră. În anumite locuri, procesul de finalizare al unei adopţii durează aproximativ şase luni. La naştere, mama biologică va semna documentele de renunţare la drepturile părinteşti, acordându-le părinţilor adoptivi. Cu toate acestea, adopţia nu este finalizată în acel moment. Copilul va fi plasat în căminul familiei adoptive pe o perioadă de şase luni. În acest moment, asistentul social va trimite o recomandare cu privire la aprobarea adopţiei. Ulterior, familia poate să se prezinte în faţa unui judecător, la tribunal, pentru a finaliza adopţia. Acesta este momentul în care părinţii adoptivi îşi asumă toate drepturile şi responsabilităţile de care ar beneficia, în mod normal, părinţii copilului. Adopţia este completă, iar familia adoptivă are noul copil pe care l-a aşteptat şi la care a sperat în lunga perioadă de pregătire a procesului.

Ce este raportul de familie

~Începerea procesului de adopţie^ Dacă aţi hotărât să luaţi în considerare adopţia ca un mod de a vă mări familia, există numeroase aspecte pe care trebuie să le aveţi în vedere. Este disponibilă, pe Internet, asistenţă pentru adopţie, prin intermediul agenţiilor şi avocaţilor specializaţi în adopţii. Utilizarea acestor resurse pentru adopţie vă va ajuta să stabiliţi cea mai potrivită modalitate de a realiza adopţia. Prima etapă a acestui proces constă în luarea unei decizii cu privire la modul în care doriţi să realizaţi adopţia, respectiv printr-o agenţie sau în mod privat. În cazul unei adopţii private, părinţii adoptivi obţin dreptul de a creşte copilul direct de la mama biologică, fără ajutorul unei agenţii. Cei care recurg la adopţia privată vor angaja un avocat pentru a-i ajuta să parcurgă procesul de adopţie în mod legal. Alţii aleg să recurgă la ajutorul agenţiilor, ce reprezintă organizaţii terţe non-profit care facilitează adopţiile. Există două tipuri de agenţii de adopţii pe care părinţii le pot alege: publice şi private. Agenţiile publice sunt de regulă susţinute de către stat şi ajută plasarea copiilor sub asistenţă maternală şi mai apoi în familii adoptive permanente. Agenţiile private de adopţie îşi desfăşoară activitatea fără a beneficia de ajutor financiar din partea statului şi de regulă sunt înfiinţate în baza unei trăsături comune, cum ar fi o preferinţă religioasă specifică. Ambele tipuri de agenţii asigură asistenţă pentru adopţie, atât părinţilor adoptivi cât şi celor biologici. Numeroase forme ale adopţiilor internaţionale se materializează prin intermediul agenţiilor private de adopţie. ~Adopţie deschisă şi închisă^ A doua alegere cu care se confruntă persoanele care încearcă să adopte un copil este aceea dintre adopţia deschisă sau cea închisă. Ambele tipuri de adopţie au beneficiile şi dezavantajele lor. O adopţie deschisă este o adopţie în cadrul căreia copilul este informat cu privire la toate aspectele adopţiei sale. De asemenea, părinţii adoptivi vor păstra legătura cu mama biologică a copilului şi îi vor oferi informaţii despre creşterea şi educaţia acestuia. De regulă, în cazul unei adopţii deschise, copilul va ţine legătura cu mama sa biologică. În multe cazuri, copilul se va întâlni cu aceasta ocazional. Acest tip de adopţie permite copilului să îşi cunoască istoricul medical, ajutând mama biologică să se simtă împăcată cu ideea că a oferit copilul spre adopţie. Cu toate acestea, se întâmplă să existe conflicte de interese între mama biologică şi părinţii adoptivi. Adopţiile închise reprezintă o forma tradiţională de adopţie. În cazul unei adopţii închise, părinţii adoptivi vor intra în contact foarte puţin, dacă nu deloc, cu părinţii biologici ai copilului. Câteodată, familiile adoptive nu cunosc numele sau datele de contact ale mamei biologice. Acest lucru poate crea probleme pentru copil dacă decide să intre în legătură cu mama sa biologică la un moment dat. Pe de altă parte, adopţiile închise ajută părinţii adoptivi să întărească relaţia părinte/copil, fără a avea temeri cu privire la implicarea părinţilor biologici. Numeroşi părinţi adoptivi optează pentru un echilibru dintre adopţia deschisă şi cea închisă. În timp ce copilul poate avea o legătură limitată cu mama biologică, există însă un schimb de informaţii între familia adoptivă şi mama biologică. Astfel, copilul este capabil să devină o parte integrantă din familia adoptivă, având în continuare acces la istoricul său medical şi genetic. ~Ce este raportul de familie^ Odată ce v-aţi hotărât dacă veţi recurge la o agenţie, şi în caz afirmativ, tipul acesteia, sunteţi pregătiţi să începeţi procesul de adopţie. Dacă aveţi un ghid de adopţie care vă indică, pas cu pas, etapele pe care trebuie să le parcurgeţi, veţi observa că unul dintre primele lucruri dezbătute în cadrul acestuia este studiul raportul de familie. Raportul reprezintă o condiţie obligatorie pentru fiecare familie adoptivă, având mai multe scopuri. În primul rând, raportul de familie ajută la informarea părinţilor adoptivi cu privire la procesul de adopţie. Este structurat astfel încât să includă informaţii cu privire la familie, pentru a ajuta asistenţii sociali să decidă dacă sunt sau nu candidaţi eligibili pentru adopţie. În final, raportul de familie stabileşte ce personalitate ar trebui să aibă copilul pentru a se integra corespunzător în familia adoptivă. Cerinţele specifice ale raportului de familie vor varia în funcţie de statul şi de agenţia care realizează raportul. Cu toate acestea, părinţii trebuie să evite încercarea de a părea „familia perfectă”. Asistenţii sociali caută cămine sigure pentru copii, nu perfecte. Procesul poate dura până la câteva luni. ~Procesul de realizare a raportului de familie^ Pe durata întocmirii raportului de familie, părinţii vor participa la cursuri de instruire cu privire la adopţie şi la nevoile copiilor adoptaţi. Asistenţii sociali vor organiza interviuri cu părinţi, în câteva ocazii, pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra familiei. Vizitele la domiciliu reprezintă, de asemenea, o parte importantă a procesului, având ca scop stabilirea nivelului de siguranţă în care s-ar afla copilul în respectiva casă. Părinţii pot fi rugaţi să se supună unor examene medicale pentru a se stabili dacă au probleme medicale grave ce i-ar putea împiedica să îşi exercite obligaţiile parentale. Toate familiile trebuie să prezinte declaraţii de venituri pentru a demonstra că dispun de resurse financiare suficiente pentru a asigura hrana, îmbrăcămintea şi căminul copilului. Verificările cazierului judiciar, realizate prin intermediul amprentelor, reprezintă de asemenea o condiţie pentru redactarea raportului de familie. Anumiţi părinţi se simţi frustraţi de procesul pe care îl presupune redactarea raportului de familie. Pot considera că asistenţii sociali le invadează intimitatea în cadrul interviurilor şi pot dori să renunţe la adopţie cu totul din aceste raţiuni. Este important ca aceşti părinţi să îşi aducă aminte că scopul raportului de familie este de a stabili dacă sunt sau nu pregătiţi să aibă un copil, cât şi de a găsi un copil potrivit pentru fiecare familie. Scopul este de a vedea o familie fericită la sfârşitul procesului de adopţie. La sfârşitul procesului de realizare a raportului de familie, asistentul social va decide dacă familia este sau nu pregătită să adopte. Dacă primeşte aprobarea, acesta este momentul în care începe adevărata aşteptare. ~Anticipaţia unui nou copil^ Odată ce o familie adoptivă primeşte aprobarea de a continua procesul, trebuie ca aceasta să fie pusă în legătură cu o potenţială mamă biologică sau un copil în căutarea unui cămin. Această perioadă de aşteptare poate fi scurtă sau extrem de lungă. Spre exemplu, părinţii care încearcă să adopte nou-născuţi caucazieni pot aştepta până la cinci ani, în timp ce părinţi care sunt dispuşi să adopte copii cu vârste mai mari sau adolescenţi îşi pot cunoaşte copilul într-un timp relativ scurt. Perioada de aşteptare este dificilă pentru cei mai mulţi părinţi, însă acest lucru face ca momentul mult-aşteptat să fie unul mai fericit. În cele mai multe cazuri de adopţie a nou-născuţilor, atât mama biologică dar şi părinţii adoptivi îşi vor exprima dorinţele şi cerinţele cu privire la adopţie. Se va determina compatibilitatea dintre aceste cerinţe şi dorinţe, de către agenţie, cu multă atenţie, pentru a stabili alegerea cea mai potrivită. Părinţii adoptivi care au cerinţe stricte cu privire la copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, de regulă, să aştepte mai mult decât cei mai flexibili. Spre exemplu, părinţi care specifică un sex sau rasă pentru copilul pe care doresc să îl adopte vor trebui, în cele mai multe cazuri, să aştepte o perioadă mai lungă de timp decât cei care sunt dispuşi să adopte un copil indiferent de rasă sau sex. ~Condiţii speciale pentru adopţii internaţionale^ Recent, adopţiile internaţionale au devenit deosebit de populare. Pe măsură ce numeroase celebrităţi adoptă copii de peste ocean, în ţări precum Statele Unite, mai multe persoane se interesează cu privire la acest tip de adopţie pentru a-şi lărgi familiile. Chiar dacă sunteţi deja familiarizaţi cu modalitatea tradiţională de adopţie, trebuie să aveţi în vedere faptul că se aplică şi alte legi în cazul adopţiilor internaţionale. Pe lângă parcurgerea procesului local de adopţie, va trebui să consultaţi legislaţia pe probleme de imigrare pentru a vă asigura că respectivul copil ajunge în ţara dumneavoastră în mod legal. Spre exemplu, dacă locuiţi în Statele Unite, trebuie să solicitaţi o viză pentru copilul dumneavoastră. În cele mai multe cazuri, persoanele interesate de adopţiile internaţionale vor lucra cu o agenţie internaţională de adopţii care va putea să le ajute în procesul de întocmire a documentaţiei de imigrare, aceasta reprezentând o etapă a procesului general de adopţie. Numeroase astfel de agenţii internaţionale de adopţie oferă un ghid al adopţiilor internaţionale, pentru a ajuta părinţii să urmeze procesul pas cu pas. ~Finalizarea unei adopţii^ Deci care este momentul în care un copil adoptat devine cu adevărat al dumneavoastră? Din nou, acest lucru depinde de legile care se aplică în ţara dumneavoastră. În anumite locuri, procesul de finalizare al unei adopţii durează aproximativ şase luni. La naştere, mama biologică va semna documentele de renunţare la drepturile părinteşti, acordându-le părinţilor adoptivi. Cu toate acestea, adopţia nu este finalizată în acel moment. Copilul va fi plasat în căminul familiei adoptive pe o perioadă de şase luni. În acest moment, asistentul social va trimite o recomandare cu privire la aprobarea adopţiei. Ulterior, familia poate să se prezinte în faţa unui judecător, la tribunal, pentru a finaliza adopţia. Acesta este momentul în care părinţii adoptivi îşi asumă toate drepturile şi responsabilităţile de care ar beneficia, în mod normal, părinţii copilului. Adopţia este completă, iar familia adoptivă are noul copil pe care l-a aşteptat şi la care a sperat în lunga perioadă de pregătire a procesului.