Albirea dinţilor Suceava

Toată lumea ar trebui să aibă un zâmbet strălucitor, alb şi o dantură impecabilă, însă, din diverse motive, multe persoane au dantura decolorată sau mai puţin albă. În anumite cazuri, culoarea naturală a dinţilor nu este albul, ci o nuanţă de galben sau un alb-gălbui. În alte cazuri, anumite chimicale din mâncare, băutură sau ţigări sau chiar fluorura au decolorat dinţii, care nu mai au aceeaşi nuanţă de alb. Indiferent de motivele pentru care zâmbetul unei persoane are altă culoare decât cea albă, mulţi aleg albirea danturii ca soluţie pentru această problemă. În fapt, albirea dinţilor este cel mai comun serviciu cosmetic pe care îl oferă stomatologii. De asemenea, au apărut şi numeroase produse comercializate în magazine pentru albirea dinţilor acasă.

Petruşcă Mihai Ovidiu, Medic Dentist
(074) 017-7576
Str. Moraru Leca Nr. 5 Bl. B2 Sc. C
Suceava
 
Stomatorom S.R.L.
(074) 542-0365
Str. Lalelelor Nr. 23 Bl. 99 Et Parter Sc. A Ap. 2
Suceava
 
C.M.I. Stomatologic Claudiu Pălăceanu
(023) 052-1422
Str. Băncilă Octav Nr. 4 Bl. 47A Et Parter Ap. 8
Suceava
 
Omnis Dental Med S.R.L.
(023) 021-2555
Str. Tipografiei Nr. 4 Bl. A5 Et Parter Sc. A
Suceava
 
Cmi Mitache Anca-Laura
(074) 238-7597
Bd. Doi Grăniceri Bl. 1 Et Parter Ap. 1
Fălticeni
 
Beldent S.R.L.
(023) 052-3055
Str. Mărăşeşti Nr. 48
Suceava
 
Gabident
(074) 007-7503
Str. Slătioarei Nr. 9 Bl. 9 Ap. 1
Suceava
 
Bucevschi Alexandra Camelia, C.M.I. Stomatologie
(074) 558-1048
Str. Viitorului Nr. 7 Bl. Civica Ap. 3
Suceava
 
Arhidenta
(074) 610-0888
Str. Eminescu Mihai Nr. 5
Fălticeni
 
Bucevschi Alexandra Camelia, C.M.I. Stomatologie
(074) 558-1048
Str. Viitorului Nr. 7 Bl. Civica Ap. 3
Suceava
 

Albirea dinţilor

Pete

~Pete^ Dinţii sunt alcătuiţi dintr-un strat interior şi un strat exterior de smalţ. Gândiţi-vă la smalţ ca la finisajul de porţelan de pe o chiuvetă. Pe măsură ce introducem în gură produse cum ar fi mâncarea, cafeaua, ceaiul sau chiar fumul de ţigară, acestea formează o peliculă peste stratul de smalţ. Cu fiecare masă sau băutură, pelicula respectivă se măreşte până când acoperă smalţul. Stratul de smalţ este format din cristale hidroxiapatite iar acesta este poros, fapt pentru care, după o perioadă, agenţii de pătare pătrund în dinte şi îl pătează. Stomatologul poate curăţa pelicula prin diferite tratamente şi chiar periajul zilnic ajută la îndepărtarea majorităţii petelor, însă atâta timp cât această peliculă rămâne pe dinţi, acţionează în profunzime şi pătează dintele într-o măsură ce necesită un efort mai mare pentru a-I curăţa. Alte tipuri de chimicale pot decolora dinţii. Anumite antibiotice precum tetraciclina şi minocilina pot decolora, de asemenea, dinţii dumneavoastră. În mod surprinzător, o supradoză de fluorură poate provoca deopotrivă decolorarea. Pe lângă aceasta, pe măsură ce înaintăm în vârstă, structura minerală a dinţilor noştri se modifică şi devine mai puţin poroasă. Acest lucru poate conduce la închiderea culorii, fapt pentru care dinţii unui adult sunt în general mai închişi la culoare decât cei ai unul copil. Acesta este momentul în care intervin agenţii de albire. Agenţii de albire conţin de regulă fie peroxid de carbamidă sau peroxid de hidrogen. Peroxidul de carbamidă se descompune în cavitatea bucală pentru a forma peroxid de hidrogen şi uree, fapt pentru care cele două substanţe sunt în mare parte similare. Aceste substanţe chimice curăţă în profunzime stratul de smalţ al dintelui, declanşând o reacţie chimică şi descompunând agenţii de pătare, albind cristalele din smalţ până când dinţii dobândesc din nou culoarea albă, reflectând imaginea unor dinţi curaţi. ~Tipuri de tratamente de albire^ Ingredientul principal folosit în produsele de albire a dinţilor este fie peroxidul de hidrogen, fie peroxidul de carbamidă. Peroxidul albeşte, efectiv, smalţul. Peroxidul de carbamidă este comercializat de regulă cu o concentraţie de 10%, 16% sau 22%. Înălbitorii pe bază de peroxid iau de regulă forma unui gel introdus într-un suport care este purtat pe durata nopţii sau pentru câteva ore pe timpul zilei. Ambele metode sunt utilizate câte o săptămână sau două. Dacă un stomatolog prescrie tratamentul realizat acasă, acesta vă poate crea un suport realizat în baza unui mulaj al propriilor dumneavoastră dinţi. Albirea poate fi realizată şi acasă cu produse comercializate în magazine cum ar fi benzi de albire, suporturi dentare şi gel, cât şi cu paste pentru albire. Tratamentele cu benzi şi suport dentar cât şi câteva dintre produsele pe bază de pastă de albire conţin o formă de peroxid, de regulă peroxid de hidrogen. În afara acestora mai există procedurile ce implică utilizarea coroanelor sau faţetelor. Coroanele sunt „carapace” subţiri ce acoperă întregul dinte şi se termină deasupra gingiei. Acestea durează între zece şi cincisprezece ani şi rămân albe cât timp sunt păstrate curate. Faţetele sunt similare cu coroanele, cu excepţia faptului că acestea acoperă doar partea frontală a dinţilor. Coroanele tind să aibă o durabilitate mai mare decât faţetele. O procedură mai recentă este aceea de „bonding”, utilizată în principal atunci când un dinte necesită reparare în urma unei fisuri sau deformări, cum ar fi ruperea unei porţiuni din dinte. Toate aceste trei metode sunt utilizate în principal pentru lucrări structurale, pentru repararea defectelor, însă sunt considerate şi o formă de albire cosmetică a dinţilor. Principalul dezavantaj al coroanelor, faţetelor şi „bonding”-ului sunt reprezentate de cost. Cele mai multe companii de asigurări vor acoperi costul coroanelor dar numai dacă reprezintă o procedură de corectare. ~Albirea asistată de stomatolog^ Numeroase persoane care se hotărăsc să îşi albească dinţii recurg la stomatologul lor obişnuit pentru a realiza procedura. Stomatologul va stabilit tratamentul în funcţie de nevoile fiecărui pacient, prin aplicarea unuia dintre cei doi agenţi de albire. Tratamentele pot fi realizate în cabinet sau stomatologul poate prescrie tratamente realizate acasă. Înainte ca stomatologul să înceapă tratamentul de albire, este realizată o evaluare completă a stării danturii pacientului. Stomatologul va curăţa dinţii şi va plomba orice carii existente, verificând, în acelaşi timp, gingiile pacientului pentru indicii de gingivită sau alte afecţiuni. În general, procedura din cabinet începe cu o curăţare neagresivă realizată cu o substanţă de curăţare puţin abrazivă. Ţesuturile gingiei sunt izolate fie cu o bandă de cauciuc, fie cu un gel protectiv. Apoi, stomatologul va aplica peroxidul de hidrogen pe dinţi, de regulă sub forma unei paste. Câteodată această substanţă va fi dublată de lumină de mare intensitate pentru a accelera procesul de albire. S-a demonstrat că rezultatele utilizării luminii de mare intensitate variază în studiile realizate. De regulă, stomatologul va clăti pasta şi o va reaplica de câteva ori pe durata procedurii. Procesul de albire poate albi dinţii cu patru până la şase nuanţe prin intermediul unui simplu tratament de 40 de minute. ~Albirea dinţilor acasă^ Câteodată, stomatologul va prescrie realizarea albirii dinţilor pacienţilor acasă. Aceste tratamente sunt bazate pe aceleaşi substanţe, însă vor include uneori arome. Anumite geluri conţin fluorură pentru a reduce sensibilitatea dinţilor, ce poate fi determinată uneori de procedura de albire. Stomatologul va lua mulaje ale danturii pacientului, în primă instanţă, pentru a produce suporturi dentare dintr-un material cu duritate redusă, specifice pentru dantura acestuia. Pacienţii vor lua aceste suporturi acasă, vor pune un strat de gel în suport şi le vor purta aproximativ două ore pe timpul zilei sau pe durata somnului. Pentru petele persistente, suporturile pot fi purtate pe o perioadă de până la şase săptămâni. Albirea dinţilor acasă, împreună cu tratamentele realizate în cabinetul stomatologic, pot avea ca rezultat albirea cu până la cincisprezece nuanţe. Stomatologul poate stabili ce procedură vi se potriveşte. Pacienţii care au o dantură cu probleme sau cu numeroase plombe sau coroane nu vor beneficia de procedură. Stomatologul poate decide şi tipul procedurii aplicate, respectiv acasă sau în cabinet. Concentraţia de peroxid de hidrogen din gel este un factor determinant ce influenţează perioada de timp în care dinţii pacientului pot fi albiţi în condiţii de siguranţă iar stomatologul poate modifica regimul dacă apar probleme. ~Produse comercializate în magazine^ Este posibil să vă albiţi dinţii utilizând produse comercializate în magazine. Acestea sunt bazate pe aceleaşi substanţe ca şi cele utilizate de stomatologi, şi sunt uşor de utilizat, la latitudinea dumneavoastră. Este întotdeauna recomandabil să fie realizat un control detaliat înainte de a începe o procedură de albire. Solicitaţi o curăţare profesională a dinţilor şi asiguraţi-vă că gingiile dumneavoastră sunt sănătoase. Costul substanţelor de albire comercializate din magazine este considerabil mai mic decât albirea realizată sub supraveghere medicală. Cele mai populare produse conţin acelaşi peroxid de hidrogen sau de carbamidă, aplicate cu benzi sau în suporturi dentare. Celălalt avantaj al produselor comercializate în magazine este că acestea pot fi utilizate imediat. Nu trebuie să aşteptaţi pentru o programare la stomatolog. Cumpăraţi produsul şi începeţi să îl utilizaţi. Dezavantajul produselor de albire a dinţilor comercializate în magazine este lipsa supravegherii medicale. Anumite persoane nu reprezintă candidaţi potriviţi pentru albire ca urmare a danturii cu probleme sau a lucrărilor dentare complexe, rezultatul albirii fiind în acest caz unul neomogen. Fără supravegherea medicului, în cazul în care concentraţia este prea mare sau prea mică, nu veţi beneficia de sfaturile unui stomatolog pentru a modifica modul în care este realizată procedura, dacă acest lucru este necesar. Produsele comercializate în magazine sunt create pentru piaţa destinată marelui public iar suporturile ar putea să nu se potrivească danturii dumneavoastră foarte bine, lăsând goluri de acoperire ce ar putea provoca un rezultat inegal sau iritarea gingiilor. Benzile de albire a dinţilor sunt de asemenea disponibile în magazine. Acestea sunt benzi subţiri din plastic flexibil, acoperite cu peroxid de hidrogen pe o parte. Benzile sunt comercializate în perechi, una pentru dinţii superiori şi una pentru dinţii inferiori Acestea nu acoperă, de regulă, decât dinţii frontali. De asemenea, din moment ce benzile sunt plate iar dinţii nu, este câteodată dificil să poziţionaţi corect benzile şi să le menţineţi în aceste poziţii. Benzile nu sunt la fel de vizibile ca suporturile şi, prin urmare, sunt mai uşor de utilizat în orice moment al zilei. Acestea nu produc iritaţii ale maxilarului, spre deosebire de suporturi, şi există un risc mult mai redus de înecare sau de salivare ce pot face suporturile dentare neconfortabile. ~Cât de sigură este această metodă?^ S-a demonstrat faptul că albirea dinţilor, fie că este realizată în cabinetul stomatologic sub supraveghere medicală sau acasă cu produse comercializate în magazine, este procedeu sigur şi eficient, în cele mai multe studii. Cele mai multe geluri de albire conţin o concentraţie de peroxid de carbamidă de aproximativ 10% şi s-a demonstrat că acestea nu provoacă probleme smalţului dentar. Gelurile cu concentraţie mai ridicată de peroxid de carbamidă sau de hidrogen pot slăbi smalţul, însă stomatologul va compensa de regulă acest dezavantaj prin utilizarea fluorurii, în vederea întăririi dinţilor. Dacă dinţii se sensibilizează sau dacă pacientul are gingiile iritate, frecvenţa aplicărilor poate fi modificată pentru ca procedura să fie realizată mai puţin des. Unor pacienţi le poate fi prescrisă fluorura pentru a trata sensibilitatea pe care o prezintă. Indiferent dacă este realizată acasă sau în cabinetul stomatologic, albirea dinţilor poate să contribuie la un zâmbet strălucitor iar procedurile sunt de regulă sigure şi eficiente, având foarte puţine efecte secundare. ~Când trebuie să nu apelaţi la această procedură?^ Câteodată dinţii dobândesc o culoare mai închisă după un impact sau după fisurare în urma unui accident. Câteodată, o obturaţie de canal schimbă culoarea dintelui. Acestea sunt semne ale unor nervi nesănătoşi asociaţi respectivului dinte. În aceste cazuri, este posibil ca albirea să nu aibă succes. Albirea dinţilor poate schimba culoarea dintelui în mod temporar, însă problema în sine persistă iar dintele respectiv necesită tratament profesional. Dacă aţi suportat lucrări dentale complexe, inclusiv plombe, bonding dental, faţetări, introducerea coroanelor sau alte metode reparatorii cosmetice, albirea nu va afecta suprafaţa reparată iar variaţiile de culoare rezultate vor părea bizare. Albirea nu are efect asupra celor mai multe materiale de amalgam utilizate pentru reparaţii cosmetice. Dacă dinţii dumneavoastră prezintă pete albe sau carii, ori gingii infectate, probabil nu sunteţi un candidat bun pentru albire. Albirea dinţilor nu este eficientă în aceste cazuri. Albirea dinţilor este, de asemenea, mai puţin eficientă atunci când culoarea originală tinde spre gri. Albirea dinţilor are o eficienţă maximă cu dinţi decoloraţi care prezintă o tentă gălbuie.

Tipuri de tratamente de albire

~Pete^ Dinţii sunt alcătuiţi dintr-un strat interior şi un strat exterior de smalţ. Gândiţi-vă la smalţ ca la finisajul de porţelan de pe o chiuvetă. Pe măsură ce introducem în gură produse cum ar fi mâncarea, cafeaua, ceaiul sau chiar fumul de ţigară, acestea formează o peliculă peste stratul de smalţ. Cu fiecare masă sau băutură, pelicula respectivă se măreşte până când acoperă smalţul. Stratul de smalţ este format din cristale hidroxiapatite iar acesta este poros, fapt pentru care, după o perioadă, agenţii de pătare pătrund în dinte şi îl pătează. Stomatologul poate curăţa pelicula prin diferite tratamente şi chiar periajul zilnic ajută la îndepărtarea majorităţii petelor, însă atâta timp cât această peliculă rămâne pe dinţi, acţionează în profunzime şi pătează dintele într-o măsură ce necesită un efort mai mare pentru a-I curăţa. Alte tipuri de chimicale pot decolora dinţii. Anumite antibiotice precum tetraciclina şi minocilina pot decolora, de asemenea, dinţii dumneavoastră. În mod surprinzător, o supradoză de fluorură poate provoca deopotrivă decolorarea. Pe lângă aceasta, pe măsură ce înaintăm în vârstă, structura minerală a dinţilor noştri se modifică şi devine mai puţin poroasă. Acest lucru poate conduce la închiderea culorii, fapt pentru care dinţii unui adult sunt în general mai închişi la culoare decât cei ai unul copil. Acesta este momentul în care intervin agenţii de albire. Agenţii de albire conţin de regulă fie peroxid de carbamidă sau peroxid de hidrogen. Peroxidul de carbamidă se descompune în cavitatea bucală pentru a forma peroxid de hidrogen şi uree, fapt pentru care cele două substanţe sunt în mare parte similare. Aceste substanţe chimice curăţă în profunzime stratul de smalţ al dintelui, declanşând o reacţie chimică şi descompunând agenţii de pătare, albind cristalele din smalţ până când dinţii dobândesc din nou culoarea albă, reflectând imaginea unor dinţi curaţi. ~Tipuri de tratamente de albire^ Ingredientul principal folosit în produsele de albire a dinţilor este fie peroxidul de hidrogen, fie peroxidul de carbamidă. Peroxidul albeşte, efectiv, smalţul. Peroxidul de carbamidă este comercializat de regulă cu o concentraţie de 10%, 16% sau 22%. Înălbitorii pe bază de peroxid iau de regulă forma unui gel introdus într-un suport care este purtat pe durata nopţii sau pentru câteva ore pe timpul zilei. Ambele metode sunt utilizate câte o săptămână sau două. Dacă un stomatolog prescrie tratamentul realizat acasă, acesta vă poate crea un suport realizat în baza unui mulaj al propriilor dumneavoastră dinţi. Albirea poate fi realizată şi acasă cu produse comercializate în magazine cum ar fi benzi de albire, suporturi dentare şi gel, cât şi cu paste pentru albire. Tratamentele cu benzi şi suport dentar cât şi câteva dintre produsele pe bază de pastă de albire conţin o formă de peroxid, de regulă peroxid de hidrogen. În afara acestora mai există procedurile ce implică utilizarea coroanelor sau faţetelor. Coroanele sunt „carapace” subţiri ce acoperă întregul dinte şi se termină deasupra gingiei. Acestea durează între zece şi cincisprezece ani şi rămân albe cât timp sunt păstrate curate. Faţetele sunt similare cu coroanele, cu excepţia faptului că acestea acoperă doar partea frontală a dinţilor. Coroanele tind să aibă o durabilitate mai mare decât faţetele. O procedură mai recentă este aceea de „bonding”, utilizată în principal atunci când un dinte necesită reparare în urma unei fisuri sau deformări, cum ar fi ruperea unei porţiuni din dinte. Toate aceste trei metode sunt utilizate în principal pentru lucrări structurale, pentru repararea defectelor, însă sunt considerate şi o formă de albire cosmetică a dinţilor. Principalul dezavantaj al coroanelor, faţetelor şi „bonding”-ului sunt reprezentate de cost. Cele mai multe companii de asigurări vor acoperi costul coroanelor dar numai dacă reprezintă o procedură de corectare. ~Albirea asistată de stomatolog^ Numeroase persoane care se hotărăsc să îşi albească dinţii recurg la stomatologul lor obişnuit pentru a realiza procedura. Stomatologul va stabilit tratamentul în funcţie de nevoile fiecărui pacient, prin aplicarea unuia dintre cei doi agenţi de albire. Tratamentele pot fi realizate în cabinet sau stomatologul poate prescrie tratamente realizate acasă. Înainte ca stomatologul să înceapă tratamentul de albire, este realizată o evaluare completă a stării danturii pacientului. Stomatologul va curăţa dinţii şi va plomba orice carii existente, verificând, în acelaşi timp, gingiile pacientului pentru indicii de gingivită sau alte afecţiuni. În general, procedura din cabinet începe cu o curăţare neagresivă realizată cu o substanţă de curăţare puţin abrazivă. Ţesuturile gingiei sunt izolate fie cu o bandă de cauciuc, fie cu un gel protectiv. Apoi, stomatologul va aplica peroxidul de hidrogen pe dinţi, de regulă sub forma unei paste. Câteodată această substanţă va fi dublată de lumină de mare intensitate pentru a accelera procesul de albire. S-a demonstrat că rezultatele utilizării luminii de mare intensitate variază în studiile realizate. De regulă, stomatologul va clăti pasta şi o va reaplica de câteva ori pe durata procedurii. Procesul de albire poate albi dinţii cu patru până la şase nuanţe prin intermediul unui simplu tratament de 40 de minute. ~Albirea dinţilor acasă^ Câteodată, stomatologul va prescrie realizarea albirii dinţilor pacienţilor acasă. Aceste tratamente sunt bazate pe aceleaşi substanţe, însă vor include uneori arome. Anumite geluri conţin fluorură pentru a reduce sensibilitatea dinţilor, ce poate fi determinată uneori de procedura de albire. Stomatologul va lua mulaje ale danturii pacientului, în primă instanţă, pentru a produce suporturi dentare dintr-un material cu duritate redusă, specifice pentru dantura acestuia. Pacienţii vor lua aceste suporturi acasă, vor pune un strat de gel în suport şi le vor purta aproximativ două ore pe timpul zilei sau pe durata somnului. Pentru petele persistente, suporturile pot fi purtate pe o perioadă de până la şase săptămâni. Albirea dinţilor acasă, împreună cu tratamentele realizate în cabinetul stomatologic, pot avea ca rezultat albirea cu până la cincisprezece nuanţe. Stomatologul poate stabili ce procedură vi se potriveşte. Pacienţii care au o dantură cu probleme sau cu numeroase plombe sau coroane nu vor beneficia de procedură. Stomatologul poate decide şi tipul procedurii aplicate, respectiv acasă sau în cabinet. Concentraţia de peroxid de hidrogen din gel este un factor determinant ce influenţează perioada de timp în care dinţii pacientului pot fi albiţi în condiţii de siguranţă iar stomatologul poate modifica regimul dacă apar probleme. ~Produse comercializate în magazine^ Este posibil să vă albiţi dinţii utilizând produse comercializate în magazine. Acestea sunt bazate pe aceleaşi substanţe ca şi cele utilizate de stomatologi, şi sunt uşor de utilizat, la latitudinea dumneavoastră. Este întotdeauna recomandabil să fie realizat un control detaliat înainte de a începe o procedură de albire. Solicitaţi o curăţare profesională a dinţilor şi asiguraţi-vă că gingiile dumneavoastră sunt sănătoase. Costul substanţelor de albire comercializate din magazine este considerabil mai mic decât albirea realizată sub supraveghere medicală. Cele mai populare produse conţin acelaşi peroxid de hidrogen sau de carbamidă, aplicate cu benzi sau în suporturi dentare. Celălalt avantaj al produselor comercializate în magazine este că acestea pot fi utilizate imediat. Nu trebuie să aşteptaţi pentru o programare la stomatolog. Cumpăraţi produsul şi începeţi să îl utilizaţi. Dezavantajul produselor de albire a dinţilor comercializate în magazine este lipsa supravegherii medicale. Anumite persoane nu reprezintă candidaţi potriviţi pentru albire ca urmare a danturii cu probleme sau a lucrărilor dentare complexe, rezultatul albirii fiind în acest caz unul neomogen. Fără supravegherea medicului, în cazul în care concentraţia este prea mare sau prea mică, nu veţi beneficia de sfaturile unui stomatolog pentru a modifica modul în care este realizată procedura, dacă acest lucru este necesar. Produsele comercializate în magazine sunt create pentru piaţa destinată marelui public iar suporturile ar putea să nu se potrivească danturii dumneavoastră foarte bine, lăsând goluri de acoperire ce ar putea provoca un rezultat inegal sau iritarea gingiilor. Benzile de albire a dinţilor sunt de asemenea disponibile în magazine. Acestea sunt benzi subţiri din plastic flexibil, acoperite cu peroxid de hidrogen pe o parte. Benzile sunt comercializate în perechi, una pentru dinţii superiori şi una pentru dinţii inferiori Acestea nu acoperă, de regulă, decât dinţii frontali. De asemenea, din moment ce benzile sunt plate iar dinţii nu, este câteodată dificil să poziţionaţi corect benzile şi să le menţineţi în aceste poziţii. Benzile nu sunt la fel de vizibile ca suporturile şi, prin urmare, sunt mai uşor de utilizat în orice moment al zilei. Acestea nu produc iritaţii ale maxilarului, spre deosebire de suporturi, şi există un risc mult mai redus de înecare sau de salivare ce pot face suporturile dentare neconfortabile. ~Cât de sigură este această metodă?^ S-a demonstrat faptul că albirea dinţilor, fie că este realizată în cabinetul stomatologic sub supraveghere medicală sau acasă cu produse comercializate în magazine, este procedeu sigur şi eficient, în cele mai multe studii. Cele mai multe geluri de albire conţin o concentraţie de peroxid de carbamidă de aproximativ 10% şi s-a demonstrat că acestea nu provoacă probleme smalţului dentar. Gelurile cu concentraţie mai ridicată de peroxid de carbamidă sau de hidrogen pot slăbi smalţul, însă stomatologul va compensa de regulă acest dezavantaj prin utilizarea fluorurii, în vederea întăririi dinţilor. Dacă dinţii se sensibilizează sau dacă pacientul are gingiile iritate, frecvenţa aplicărilor poate fi modificată pentru ca procedura să fie realizată mai puţin des. Unor pacienţi le poate fi prescrisă fluorura pentru a trata sensibilitatea pe care o prezintă. Indiferent dacă este realizată acasă sau în cabinetul stomatologic, albirea dinţilor poate să contribuie la un zâmbet strălucitor iar procedurile sunt de regulă sigure şi eficiente, având foarte puţine efecte secundare. ~Când trebuie să nu apelaţi la această procedură?^ Câteodată dinţii dobândesc o culoare mai închisă după un impact sau după fisurare în urma unui accident. Câteodată, o obturaţie de canal schimbă culoarea dintelui. Acestea sunt semne ale unor nervi nesănătoşi asociaţi respectivului dinte. În aceste cazuri, este posibil ca albirea să nu aibă succes. Albirea dinţilor poate schimba culoarea dintelui în mod temporar, însă problema în sine persistă iar dintele respectiv necesită tratament profesional. Dacă aţi suportat lucrări dentale complexe, inclusiv plombe, bonding dental, faţetări, introducerea coroanelor sau alte metode reparatorii cosmetice, albirea nu va afecta suprafaţa reparată iar variaţiile de culoare rezultate vor părea bizare. Albirea nu are efect asupra celor mai multe materiale de amalgam utilizate pentru reparaţii cosmetice. Dacă dinţii dumneavoastră prezintă pete albe sau carii, ori gingii infectate, probabil nu sunteţi un candidat bun pentru albire. Albirea dinţilor nu este eficientă în aceste cazuri. Albirea dinţilor este, de asemenea, mai puţin eficientă atunci când culoarea originală tinde spre gri. Albirea dinţilor are o eficienţă maximă cu dinţi decoloraţi care prezintă o tentă gălbuie.

Albirea asistată de stomatolog

~Pete^ Dinţii sunt alcătuiţi dintr-un strat interior şi un strat exterior de smalţ. Gândiţi-vă la smalţ ca la finisajul de porţelan de pe o chiuvetă. Pe măsură ce introducem în gură produse cum ar fi mâncarea, cafeaua, ceaiul sau chiar fumul de ţigară, acestea formează o peliculă peste stratul de smalţ. Cu fiecare masă sau băutură, pelicula respectivă se măreşte până când acoperă smalţul. Stratul de smalţ este format din cristale hidroxiapatite iar acesta este poros, fapt pentru care, după o perioadă, agenţii de pătare pătrund în dinte şi îl pătează. Stomatologul poate curăţa pelicula prin diferite tratamente şi chiar periajul zilnic ajută la îndepărtarea majorităţii petelor, însă atâta timp cât această peliculă rămâne pe dinţi, acţionează în profunzime şi pătează dintele într-o măsură ce necesită un efort mai mare pentru a-I curăţa. Alte tipuri de chimicale pot decolora dinţii. Anumite antibiotice precum tetraciclina şi minocilina pot decolora, de asemenea, dinţii dumneavoastră. În mod surprinzător, o supradoză de fluorură poate provoca deopotrivă decolorarea. Pe lângă aceasta, pe măsură ce înaintăm în vârstă, structura minerală a dinţilor noştri se modifică şi devine mai puţin poroasă. Acest lucru poate conduce la închiderea culorii, fapt pentru care dinţii unui adult sunt în general mai închişi la culoare decât cei ai unul copil. Acesta este momentul în care intervin agenţii de albire. Agenţii de albire conţin de regulă fie peroxid de carbamidă sau peroxid de hidrogen. Peroxidul de carbamidă se descompune în cavitatea bucală pentru a forma peroxid de hidrogen şi uree, fapt pentru care cele două substanţe sunt în mare parte similare. Aceste substanţe chimice curăţă în profunzime stratul de smalţ al dintelui, declanşând o reacţie chimică şi descompunând agenţii de pătare, albind cristalele din smalţ până când dinţii dobândesc din nou culoarea albă, reflectând imaginea unor dinţi curaţi. ~Tipuri de tratamente de albire^ Ingredientul principal folosit în produsele de albire a dinţilor este fie peroxidul de hidrogen, fie peroxidul de carbamidă. Peroxidul albeşte, efectiv, smalţul. Peroxidul de carbamidă este comercializat de regulă cu o concentraţie de 10%, 16% sau 22%. Înălbitorii pe bază de peroxid iau de regulă forma unui gel introdus într-un suport care este purtat pe durata nopţii sau pentru câteva ore pe timpul zilei. Ambele metode sunt utilizate câte o săptămână sau două. Dacă un stomatolog prescrie tratamentul realizat acasă, acesta vă poate crea un suport realizat în baza unui mulaj al propriilor dumneavoastră dinţi. Albirea poate fi realizată şi acasă cu produse comercializate în magazine cum ar fi benzi de albire, suporturi dentare şi gel, cât şi cu paste pentru albire. Tratamentele cu benzi şi suport dentar cât şi câteva dintre produsele pe bază de pastă de albire conţin o formă de peroxid, de regulă peroxid de hidrogen. În afara acestora mai există procedurile ce implică utilizarea coroanelor sau faţetelor. Coroanele sunt „carapace” subţiri ce acoperă întregul dinte şi se termină deasupra gingiei. Acestea durează între zece şi cincisprezece ani şi rămân albe cât timp sunt păstrate curate. Faţetele sunt similare cu coroanele, cu excepţia faptului că acestea acoperă doar partea frontală a dinţilor. Coroanele tind să aibă o durabilitate mai mare decât faţetele. O procedură mai recentă este aceea de „bonding”, utilizată în principal atunci când un dinte necesită reparare în urma unei fisuri sau deformări, cum ar fi ruperea unei porţiuni din dinte. Toate aceste trei metode sunt utilizate în principal pentru lucrări structurale, pentru repararea defectelor, însă sunt considerate şi o formă de albire cosmetică a dinţilor. Principalul dezavantaj al coroanelor, faţetelor şi „bonding”-ului sunt reprezentate de cost. Cele mai multe companii de asigurări vor acoperi costul coroanelor dar numai dacă reprezintă o procedură de corectare. ~Albirea asistată de stomatolog^ Numeroase persoane care se hotărăsc să îşi albească dinţii recurg la stomatologul lor obişnuit pentru a realiza procedura. Stomatologul va stabilit tratamentul în funcţie de nevoile fiecărui pacient, prin aplicarea unuia dintre cei doi agenţi de albire. Tratamentele pot fi realizate în cabinet sau stomatologul poate prescrie tratamente realizate acasă. Înainte ca stomatologul să înceapă tratamentul de albire, este realizată o evaluare completă a stării danturii pacientului. Stomatologul va curăţa dinţii şi va plomba orice carii existente, verificând, în acelaşi timp, gingiile pacientului pentru indicii de gingivită sau alte afecţiuni. În general, procedura din cabinet începe cu o curăţare neagresivă realizată cu o substanţă de curăţare puţin abrazivă. Ţesuturile gingiei sunt izolate fie cu o bandă de cauciuc, fie cu un gel protectiv. Apoi, stomatologul va aplica peroxidul de hidrogen pe dinţi, de regulă sub forma unei paste. Câteodată această substanţă va fi dublată de lumină de mare intensitate pentru a accelera procesul de albire. S-a demonstrat că rezultatele utilizării luminii de mare intensitate variază în studiile realizate. De regulă, stomatologul va clăti pasta şi o va reaplica de câteva ori pe durata procedurii. Procesul de albire poate albi dinţii cu patru până la şase nuanţe prin intermediul unui simplu tratament de 40 de minute. ~Albirea dinţilor acasă^ Câteodată, stomatologul va prescrie realizarea albirii dinţilor pacienţilor acasă. Aceste tratamente sunt bazate pe aceleaşi substanţe, însă vor include uneori arome. Anumite geluri conţin fluorură pentru a reduce sensibilitatea dinţilor, ce poate fi determinată uneori de procedura de albire. Stomatologul va lua mulaje ale danturii pacientului, în primă instanţă, pentru a produce suporturi dentare dintr-un material cu duritate redusă, specifice pentru dantura acestuia. Pacienţii vor lua aceste suporturi acasă, vor pune un strat de gel în suport şi le vor purta aproximativ două ore pe timpul zilei sau pe durata somnului. Pentru petele persistente, suporturile pot fi purtate pe o perioadă de până la şase săptămâni. Albirea dinţilor acasă, împreună cu tratamentele realizate în cabinetul stomatologic, pot avea ca rezultat albirea cu până la cincisprezece nuanţe. Stomatologul poate stabili ce procedură vi se potriveşte. Pacienţii care au o dantură cu probleme sau cu numeroase plombe sau coroane nu vor beneficia de procedură. Stomatologul poate decide şi tipul procedurii aplicate, respectiv acasă sau în cabinet. Concentraţia de peroxid de hidrogen din gel este un factor determinant ce influenţează perioada de timp în care dinţii pacientului pot fi albiţi în condiţii de siguranţă iar stomatologul poate modifica regimul dacă apar probleme. ~Produse comercializate în magazine^ Este posibil să vă albiţi dinţii utilizând produse comercializate în magazine. Acestea sunt bazate pe aceleaşi substanţe ca şi cele utilizate de stomatologi, şi sunt uşor de utilizat, la latitudinea dumneavoastră. Este întotdeauna recomandabil să fie realizat un control detaliat înainte de a începe o procedură de albire. Solicitaţi o curăţare profesională a dinţilor şi asiguraţi-vă că gingiile dumneavoastră sunt sănătoase. Costul substanţelor de albire comercializate din magazine este considerabil mai mic decât albirea realizată sub supraveghere medicală. Cele mai populare produse conţin acelaşi peroxid de hidrogen sau de carbamidă, aplicate cu benzi sau în suporturi dentare. Celălalt avantaj al produselor comercializate în magazine este că acestea pot fi utilizate imediat. Nu trebuie să aşteptaţi pentru o programare la stomatolog. Cumpăraţi produsul şi începeţi să îl utilizaţi. Dezavantajul produselor de albire a dinţilor comercializate în magazine este lipsa supravegherii medicale. Anumite persoane nu reprezintă candidaţi potriviţi pentru albire ca urmare a danturii cu probleme sau a lucrărilor dentare complexe, rezultatul albirii fiind în acest caz unul neomogen. Fără supravegherea medicului, în cazul în care concentraţia este prea mare sau prea mică, nu veţi beneficia de sfaturile unui stomatolog pentru a modifica modul în care este realizată procedura, dacă acest lucru este necesar. Produsele comercializate în magazine sunt create pentru piaţa destinată marelui public iar suporturile ar putea să nu se potrivească danturii dumneavoastră foarte bine, lăsând goluri de acoperire ce ar putea provoca un rezultat inegal sau iritarea gingiilor. Benzile de albire a dinţilor sunt de asemenea disponibile în magazine. Acestea sunt benzi subţiri din plastic flexibil, acoperite cu peroxid de hidrogen pe o parte. Benzile sunt comercializate în perechi, una pentru dinţii superiori şi una pentru dinţii inferiori Acestea nu acoperă, de regulă, decât dinţii frontali. De asemenea, din moment ce benzile sunt plate iar dinţii nu, este câteodată dificil să poziţionaţi corect benzile şi să le menţineţi în aceste poziţii. Benzile nu sunt la fel de vizibile ca suporturile şi, prin urmare, sunt mai uşor de utilizat în orice moment al zilei. Acestea nu produc iritaţii ale maxilarului, spre deosebire de suporturi, şi există un risc mult mai redus de înecare sau de salivare ce pot face suporturile dentare neconfortabile. ~Cât de sigură este această metodă?^ S-a demonstrat faptul că albirea dinţilor, fie că este realizată în cabinetul stomatologic sub supraveghere medicală sau acasă cu produse comercializate în magazine, este procedeu sigur şi eficient, în cele mai multe studii. Cele mai multe geluri de albire conţin o concentraţie de peroxid de carbamidă de aproximativ 10% şi s-a demonstrat că acestea nu provoacă probleme smalţului dentar. Gelurile cu concentraţie mai ridicată de peroxid de carbamidă sau de hidrogen pot slăbi smalţul, însă stomatologul va compensa de regulă acest dezavantaj prin utilizarea fluorurii, în vederea întăririi dinţilor. Dacă dinţii se sensibilizează sau dacă pacientul are gingiile iritate, frecvenţa aplicărilor poate fi modificată pentru ca procedura să fie realizată mai puţin des. Unor pacienţi le poate fi prescrisă fluorura pentru a trata sensibilitatea pe care o prezintă. Indiferent dacă este realizată acasă sau în cabinetul stomatologic, albirea dinţilor poate să contribuie la un zâmbet strălucitor iar procedurile sunt de regulă sigure şi eficiente, având foarte puţine efecte secundare. ~Când trebuie să nu apelaţi la această procedură?^ Câteodată dinţii dobândesc o culoare mai închisă după un impact sau după fisurare în urma unui accident. Câteodată, o obturaţie de canal schimbă culoarea dintelui. Acestea sunt semne ale unor nervi nesănătoşi asociaţi respectivului dinte. În aceste cazuri, este posibil ca albirea să nu aibă succes. Albirea dinţilor poate schimba culoarea dintelui în mod temporar, însă problema în sine persistă iar dintele respectiv necesită tratament profesional. Dacă aţi suportat lucrări dentale complexe, inclusiv plombe, bonding dental, faţetări, introducerea coroanelor sau alte metode reparatorii cosmetice, albirea nu va afecta suprafaţa reparată iar variaţiile de culoare rezultate vor părea bizare. Albirea nu are efect asupra celor mai multe materiale de amalgam utilizate pentru reparaţii cosmetice. Dacă dinţii dumneavoastră prezintă pete albe sau carii, ori gingii infectate, probabil nu sunteţi un candidat bun pentru albire. Albirea dinţilor nu este eficientă în aceste cazuri. Albirea dinţilor este, de asemenea, mai puţin eficientă atunci când culoarea originală tinde spre gri. Albirea dinţilor are o eficienţă maximă cu dinţi decoloraţi care prezintă o tentă gălbuie.