Arhitecţi Zalău

Arhitecţii îmbină din cele mai vechi timpuri ştiinţa şi arta, fiind consideraţi formatori ai societăţii prin inovaţii şi design - de la piramidele egiptene la domul lui Brunelleschi, până la clădirile impozante ale arhitecturii contemporane.

Galvacsy Ladislau
(026) 061-8414
Pţa Maniu Iuliu Nr. 12 Et 2
Zalău
 
Zebacinschi Corneliu Stefan
(026) 066-0120
Bd. Mihai Viteazu Nr. 16 Bl. O1 Et 2 Ap. 5
Zalău
 
Ba Engineering Consulting Srl
(074) 677-4448
Str. Sarmas Nr: 3 Ap: 1
Zalău
 
Proconsal Sa
(026) 061-5616
P-Ta Unirii Nr: 20
Zalău
 
Bg Project Engineering Srl
Str. Sarmas Nr: 3 Ap: 1
Zalău
 
Zebacinschi Corneliu Stefan
(026) 066-0120
Bd. Mihai Viteazu Nr. 16 Bl. O1 Et 2 Ap. 5
Zalău
 
Galvacsy Ladislau
(026) 061-8414
Pţa Maniu Iuliu Nr. 12 Et 2
Zalău
 
Proiect Consulting Srl
(074) 525-7353
Aleea Nucilor Nr: 3 Bl: K2 Sc: A Et: 2 Ap: 6
Zalău
 
Prefcon Srl
(026) 061-6544
Str. Moigradului Nr: 32
Zalău
 
Art Proiect Srl
(026) 066-2004
Str. Parcului Nr: 4
Zalău
 

Arhitecţi

Arhitectura timpurie

~Arhitectura timpurie^ Începând cu prima utilizare a cărămizii şi pietrei şi până la construirea marilor piramide şi a Sfinxului colosal, Egiptul Antic găzduieşte unele dintre cele mai importante monumente arhitectonice din istorie. Valea Nilului a găzduit unele dintre cele mai bogate civilizaţii, din punct de vedere artistic şi arhitectural, pe o perioadă de cel puţin zece mii de ani; inovaţiile au fost declanşate de simpla problemă a lipsei lemnului. Datorită climei deşertice a Egiptului, nu existau foarte mulţi copacii iar lemnul nu era un material de construcţie la îndemână. Egiptenii au reprezentat una dintre primele civilizaţii care au exploatat beneficiile pe care le conferă durabilitatea cărămizilor în construcţii, iar monumentele lor arhitecturale au rezistat mii de ani, pentru a deveni modele ale arhitecturii antice. Această durabilitate a permis ridicarea unora dintre cele mai faimoase construcţii din lume pe Valea Nilului, în Egipt. Desigur, egiptenii au avut un alt avantaj în construirea acestor monumente durabile: aportul sclavilor. Egiptul a fost una dintre cele mai mari puteri din Est, cucerind numeroase civilizaţii de-a lungul istoriei, cum ar fi israeliții, perşii şi sute de alte naţii. Având un număr mare de muncitori la dispoziţie, marii arhitecţi ai Egiptului au avut abilitatea de a pune în operă cele mai creative proiecte de construcţii, cu aportul unei forţe de muncă impresionante. Probabil cele mai impresionante, sau cel puţin cele mai renumite monumente din această categorie, au fost piramidele. Aceste structuri magnifice se pot ridica la înălţimi de peste 150 de metri, eclipsând numeroase alte clădiri şi monumente. Acestea au fost construite din blocuri imense de granit şlefuit, unele dintre ele cântărind până la trei tone şi jumătate. Aceste blocuri au fost transportate de la carieră până la locul construcţiei cu ajutorul barjelor pe durata inundaţiilor sau cu ajutorul carelor cu boi şi buştenilor care se deplasau într-un ritm anevoios. Piramidele rămân unele dintre cele mai importante monumente din istorie, influenţând arhitectura şi cultura civilizaţiilor următoare o lungă perioadă de timp. ~Arhitectura elenă^ Odată cu dezvoltarea civilizaţiilor occidentale, arhitectura a luat forme noi sub influenţa grecilor. Una dintre cele mai puternice civilizaţii care a dominat vreodată Europa, arhitecţii greci au creat istorie prin flerul pentru ordine, design şi frumuseţe. Primul standard de frumuseţe, sau proporţiile ideale, au fost de asemenea o invenţie grecească, iar fiecare civilizaţie ce a urmat a preluat şi imitat aceste idealuri. Romanii au reprezentat cea mai importantă civilizaţie care a urmat exemplul grecesc, construind unele dintre cele mai faimoase clădiri din cuprinsul imperiului în stil grecesc. Cele mai timpurii clădiri elene, cu toate acestea, nu erau foarte impresionante; majoritatea acestora erau construite din chirpici şi cărămidă, după modelul egiptean, având forme simple, rotunde sau pătrate, cu spaţii decupate pentru ferestre. Odată cu evoluţia civilizaţiei şi începerea dominaţiei, clădirile au început să fie construite în stilul pe care astăzi îl numim „grecesc clasic”, ce include coloane, grinzi, curţi interioare şi temple ornamentate închinate multora dintre zeii vechii Elade. Una dintre cele mai importante contribuţii ale grecilor la arhitectură a fost crearea celor trei ordine de arhitectură: doric, ionic şi corintic. Stilul doric a fost cel mai timpuriu, fiind reprezentat de o coloană simplă şi stabilă cu un capitel caracterizat de o formă necomplicată. Ordinul ionic este mai elegant, având un soclu mai subţire şi ornamente mai complicate. Stilul corintic, ultimul dintre cele trei, este caracterizat cele mai multe detalii ornamente ale capitelului, sub forma frunzelor de viţă de vie şi acant. Ordinul corintic a fost cel mai des utilizat în arhitectura romană târzie şi împodobeşte unele dintre cele mai faimoase clădiri din Europa. ~Arhitectura romană^ Romanii au împrumutat principiile arhitecturii greceşti şi le-au dezvoltat, ajungând în scurt timp cea mai puternică civilizaţie din lume, poziţie pe care şi-au păstrat-o pe o perioadă de mai multe sute de ani. Aceştia au fost inventatorii betonului şi au profitat pe deplin de avantajele acestui noi material, construind clădiri impresionante şi temple care au depăşit până şi modelele greceşti. Au incorporat şi arhitectura etruscă în clădirile pe care le-au construit, aceasta fiind caracterizată de arcade. Probabil una dintre cele mai importante construcţii realizate de arhitecţii romani este Colosseumul, un amfiteatru de dimensiuni impresionante. Amfiteatrele au reprezentat unele dintre cele mai renumite construcţii din perioada clasică a istoriei europene; acestea au servit ca locuri de întâlnire, în care romanii urmăreau sporturi, jocuri, discursuri sau procese. Colosseumul include numeroase dintre caracteristicile marcante ale arhitecturii romane. Întreaga clădire este formată din sute de arcade şi coloane şi acoperă o suprafaţă de aproape 6 acrii. Clădirea este prevăzută cu un ingenios sistem de răcire cât şi sute de rânduri de scaune, cu sectoare diferite pentru clasa săracă, clasa bogată şi comercianţi, sau clasa mijlocie. Aceasta include de asemenea mai mult de 80 de intrări la nivelul de bază, dar şi o reţea complexă de tunele, ce permiteau umplerea imensei construcţii cu spectatori în cincisprezece minute sau evacuarea lor în mai puţin de cinci minute. ~Renaşterea^ Arhitectura a înregistrat cel mai important progres în timpul Renaşterii. Forma armonioasă, proporţiile matematice şi stilul artistic au fuzionat pentru a se materializa în elemente cum ar fi vitralii, catedrale gotice, turle şi domuri octogonale. Această epocă, însă, nu a fost caracterizată numai de invenţii, dar şi de faimoasa „renaştere” reprezentată de adaptarea şi redescoperirea unor tipare vechi. Elementele romanice au fost amplificate şi transformate, împreună cu cele greceşti şi egiptene. Istoricii împart astăzi epoca renascentistă în trei perioade - Renaşterea timpurie sau Quattro Centro, în perioada 1400-1500, Perioada de apogeu a Renaşterii, între 1500-1525 şi Manierismul, între 1525 şi 1600. În aceste trei perioade, au avut loc progrese semnificative în ceea ce priveşte arhitectura clădirilor. Leon Battista Alberti a furnizat primele descrieri scrise ale clădirilor şi arhitecţilor din perioada respectivă şi a scris primul tratat de arhitectură în anul 1450. Arhitecţi faimoşi precum Lorenzo Ghiberti, Fillipo Brunelleschi, Rossellino şi Michelangelo au prosperat în această nouă eră, în special în Florenţa, Italia, dar şi în oraşele apropiate. Arhitectura renascentistă are câteva caracteristici distinctive, inclusiv proporţiile planificate,faţade simetrice, coloane şi arcade romane, bolţi şi domuri, tavane faţetate şi, desigur, primele ferestre de dimensiuni mari, sigure din punct de vedere structural. Bisericile şi catedralele au evoluat de la stilul gotic barbar la stilul cu mai multe ornamente al perioadei de apogeu a Renaşterii, deschizând drumul pentru începuturile arhitecturii moderne. ~Arhitectura modernă^ Arhitectura din zilele noastre este caracterizată de o gamă largă de stiluri ce par nelimitate, dublate de o bogată creativitate. Liniile simple, curate, fără ornamente şi decoraţiuni reprezintă câteva dintre trăsăturile arhitecturii moderne. Aceasta are la bază o serie de principii: accentul pus pe progres şi inovaţie, climatul economic stabil care facilitează dezvoltarea arhitecturii creative şi inventive sau disponibilitatea noilor materiale cum ar fi sticla, oţelul, betonul cu aditivi chimici şi fierul. În arhitectura din ziua de astăzi se regăsesc numeroase stiluri, de la clasic la stilizaţii moderne. Ca disciplină practică, scopul principal al arhitecturii este proiectarea unor spaţii locuibile, însă în ultima perioadă intenţia arhitecţilor este de a transforma construcţia lor într-o formă de artă, deopotrivă. ~Proiectarea locuinţei sau spaţiului pentru birourile dumneavoastră^ Unele persoane pot fi interesate de angajarea unui arhitect în vederea proiectării locuinţei sau spaţiului lor de birouri. Acest lucru poate fi costisitor, însă aportul unui arhitect merită preţul, în cele mai multe cazuri. Un arhitect deţine o diplomă ce atestă cunoştinţe mai avansate decât cele ale multor ingineri şi oferă nu numai un aport de creativitate şi abilitatea de a realiza proiectul, dar şi monitorizarea acestuia pe durata proiectului. Cei mai mulţi arhitecţi se vor întâlni cu persoana care doreşte să construiască o clădire, pentru a discuta ideile şi planurile acesteia, iar ulterior incorporează aceste idei într-un proiect complet original. Acest proiect se poate adapta şi modifica pe durata construcţiei, având ca rezultat, în caz fortuit, un proiect final care este demn de admirat din punct de vedere artistic dar şi al confortului. Numeroşi mari arhitecţi ai secolului 20 şi-au construit reputaţia prin construirea de case sau proiecte rezidenţiale. Atunci când construiţi o clădire de birouri, devine şi mai important aspectul atractiv şi impecabil al clădirii, fapt ce face ca aportul unui arhitect să fie exponenţial mai necesar. Pentru proiecte complicate, pot fi angajaţi mai mulţi arhitecţi, dar şi un designer de interior, decorator şi o serie de constructori şi muncitori. Un bun arhitect îşi petrece majoritatea vieţii studiind, gândindu-se la şi concepând clădiri şi ar trebui să aibă multe idei pe care dumneavoastră nici nu v-aţi fi gândit să le adăugaţi proiectului. Arhitecţii sunt de asemenea preocupaţi de ideea de a construi forme interesante sau de a realiza proiecte care să fie complementare cu produsul sau domeniul dumneavoastră de muncă. ~Alegerea unui arhitect^ Atunci când construiţi o locuinţă sau un spaţiu pentru birouri, alegerea unui arhitect poate fi extrem de dificilă. Ştiind la ce să vă aşteptaţi, ce anume trebuie să căutaţi şi cum puteţi găsi acest lucru poate fi foarte derutant iar confuzia ocazională poate conduce la decizii greşite sau bazate pe informaţii incorecte. Există o serie de lucruri pe care trebuie să căutaţi în momentul alegerii arhitectului potrivit pentru proiectul dumneavoastră, dar şi câţiva factori pe care trebuie să îi luaţi în considerare, cum ar fi preţul, experienţa şi specializarea. Costul angajării unui arhitect poate reprezenta un factor important, în special în cazul unui proiect experimental de construcţie. Dacă o clădire are un proiect simplu, angajarea unui arhitect tânăr şi fără multă experienţă poate fi o alegere potrivită, ce va presupune un cost redus. Pentru o clădire mai complexă, însă, angajarea unui arhitect neexperimentat poate reprezenta o greşeală foarte mare, iar angajarea unui arhitect cu mai multă experienţă în ceea ce priveşte stilurile pe care le preferaţi îşi va merita costul.

Arhitectura elenă

~Arhitectura timpurie^ Începând cu prima utilizare a cărămizii şi pietrei şi până la construirea marilor piramide şi a Sfinxului colosal, Egiptul Antic găzduieşte unele dintre cele mai importante monumente arhitectonice din istorie. Valea Nilului a găzduit unele dintre cele mai bogate civilizaţii, din punct de vedere artistic şi arhitectural, pe o perioadă de cel puţin zece mii de ani; inovaţiile au fost declanşate de simpla problemă a lipsei lemnului. Datorită climei deşertice a Egiptului, nu existau foarte mulţi copacii iar lemnul nu era un material de construcţie la îndemână. Egiptenii au reprezentat una dintre primele civilizaţii care au exploatat beneficiile pe care le conferă durabilitatea cărămizilor în construcţii, iar monumentele lor arhitecturale au rezistat mii de ani, pentru a deveni modele ale arhitecturii antice. Această durabilitate a permis ridicarea unora dintre cele mai faimoase construcţii din lume pe Valea Nilului, în Egipt. Desigur, egiptenii au avut un alt avantaj în construirea acestor monumente durabile: aportul sclavilor. Egiptul a fost una dintre cele mai mari puteri din Est, cucerind numeroase civilizaţii de-a lungul istoriei, cum ar fi israeliții, perşii şi sute de alte naţii. Având un număr mare de muncitori la dispoziţie, marii arhitecţi ai Egiptului au avut abilitatea de a pune în operă cele mai creative proiecte de construcţii, cu aportul unei forţe de muncă impresionante. Probabil cele mai impresionante, sau cel puţin cele mai renumite monumente din această categorie, au fost piramidele. Aceste structuri magnifice se pot ridica la înălţimi de peste 150 de metri, eclipsând numeroase alte clădiri şi monumente. Acestea au fost construite din blocuri imense de granit şlefuit, unele dintre ele cântărind până la trei tone şi jumătate. Aceste blocuri au fost transportate de la carieră până la locul construcţiei cu ajutorul barjelor pe durata inundaţiilor sau cu ajutorul carelor cu boi şi buştenilor care se deplasau într-un ritm anevoios. Piramidele rămân unele dintre cele mai importante monumente din istorie, influenţând arhitectura şi cultura civilizaţiilor următoare o lungă perioadă de timp. ~Arhitectura elenă^ Odată cu dezvoltarea civilizaţiilor occidentale, arhitectura a luat forme noi sub influenţa grecilor. Una dintre cele mai puternice civilizaţii care a dominat vreodată Europa, arhitecţii greci au creat istorie prin flerul pentru ordine, design şi frumuseţe. Primul standard de frumuseţe, sau proporţiile ideale, au fost de asemenea o invenţie grecească, iar fiecare civilizaţie ce a urmat a preluat şi imitat aceste idealuri. Romanii au reprezentat cea mai importantă civilizaţie care a urmat exemplul grecesc, construind unele dintre cele mai faimoase clădiri din cuprinsul imperiului în stil grecesc. Cele mai timpurii clădiri elene, cu toate acestea, nu erau foarte impresionante; majoritatea acestora erau construite din chirpici şi cărămidă, după modelul egiptean, având forme simple, rotunde sau pătrate, cu spaţii decupate pentru ferestre. Odată cu evoluţia civilizaţiei şi începerea dominaţiei, clădirile au început să fie construite în stilul pe care astăzi îl numim „grecesc clasic”, ce include coloane, grinzi, curţi interioare şi temple ornamentate închinate multora dintre zeii vechii Elade. Una dintre cele mai importante contribuţii ale grecilor la arhitectură a fost crearea celor trei ordine de arhitectură: doric, ionic şi corintic. Stilul doric a fost cel mai timpuriu, fiind reprezentat de o coloană simplă şi stabilă cu un capitel caracterizat de o formă necomplicată. Ordinul ionic este mai elegant, având un soclu mai subţire şi ornamente mai complicate. Stilul corintic, ultimul dintre cele trei, este caracterizat cele mai multe detalii ornamente ale capitelului, sub forma frunzelor de viţă de vie şi acant. Ordinul corintic a fost cel mai des utilizat în arhitectura romană târzie şi împodobeşte unele dintre cele mai faimoase clădiri din Europa. ~Arhitectura romană^ Romanii au împrumutat principiile arhitecturii greceşti şi le-au dezvoltat, ajungând în scurt timp cea mai puternică civilizaţie din lume, poziţie pe care şi-au păstrat-o pe o perioadă de mai multe sute de ani. Aceştia au fost inventatorii betonului şi au profitat pe deplin de avantajele acestui noi material, construind clădiri impresionante şi temple care au depăşit până şi modelele greceşti. Au incorporat şi arhitectura etruscă în clădirile pe care le-au construit, aceasta fiind caracterizată de arcade. Probabil una dintre cele mai importante construcţii realizate de arhitecţii romani este Colosseumul, un amfiteatru de dimensiuni impresionante. Amfiteatrele au reprezentat unele dintre cele mai renumite construcţii din perioada clasică a istoriei europene; acestea au servit ca locuri de întâlnire, în care romanii urmăreau sporturi, jocuri, discursuri sau procese. Colosseumul include numeroase dintre caracteristicile marcante ale arhitecturii romane. Întreaga clădire este formată din sute de arcade şi coloane şi acoperă o suprafaţă de aproape 6 acrii. Clădirea este prevăzută cu un ingenios sistem de răcire cât şi sute de rânduri de scaune, cu sectoare diferite pentru clasa săracă, clasa bogată şi comercianţi, sau clasa mijlocie. Aceasta include de asemenea mai mult de 80 de intrări la nivelul de bază, dar şi o reţea complexă de tunele, ce permiteau umplerea imensei construcţii cu spectatori în cincisprezece minute sau evacuarea lor în mai puţin de cinci minute. ~Renaşterea^ Arhitectura a înregistrat cel mai important progres în timpul Renaşterii. Forma armonioasă, proporţiile matematice şi stilul artistic au fuzionat pentru a se materializa în elemente cum ar fi vitralii, catedrale gotice, turle şi domuri octogonale. Această epocă, însă, nu a fost caracterizată numai de invenţii, dar şi de faimoasa „renaştere” reprezentată de adaptarea şi redescoperirea unor tipare vechi. Elementele romanice au fost amplificate şi transformate, împreună cu cele greceşti şi egiptene. Istoricii împart astăzi epoca renascentistă în trei perioade - Renaşterea timpurie sau Quattro Centro, în perioada 1400-1500, Perioada de apogeu a Renaşterii, între 1500-1525 şi Manierismul, între 1525 şi 1600. În aceste trei perioade, au avut loc progrese semnificative în ceea ce priveşte arhitectura clădirilor. Leon Battista Alberti a furnizat primele descrieri scrise ale clădirilor şi arhitecţilor din perioada respectivă şi a scris primul tratat de arhitectură în anul 1450. Arhitecţi faimoşi precum Lorenzo Ghiberti, Fillipo Brunelleschi, Rossellino şi Michelangelo au prosperat în această nouă eră, în special în Florenţa, Italia, dar şi în oraşele apropiate. Arhitectura renascentistă are câteva caracteristici distinctive, inclusiv proporţiile planificate,faţade simetrice, coloane şi arcade romane, bolţi şi domuri, tavane faţetate şi, desigur, primele ferestre de dimensiuni mari, sigure din punct de vedere structural. Bisericile şi catedralele au evoluat de la stilul gotic barbar la stilul cu mai multe ornamente al perioadei de apogeu a Renaşterii, deschizând drumul pentru începuturile arhitecturii moderne. ~Arhitectura modernă^ Arhitectura din zilele noastre este caracterizată de o gamă largă de stiluri ce par nelimitate, dublate de o bogată creativitate. Liniile simple, curate, fără ornamente şi decoraţiuni reprezintă câteva dintre trăsăturile arhitecturii moderne. Aceasta are la bază o serie de principii: accentul pus pe progres şi inovaţie, climatul economic stabil care facilitează dezvoltarea arhitecturii creative şi inventive sau disponibilitatea noilor materiale cum ar fi sticla, oţelul, betonul cu aditivi chimici şi fierul. În arhitectura din ziua de astăzi se regăsesc numeroase stiluri, de la clasic la stilizaţii moderne. Ca disciplină practică, scopul principal al arhitecturii este proiectarea unor spaţii locuibile, însă în ultima perioadă intenţia arhitecţilor este de a transforma construcţia lor într-o formă de artă, deopotrivă. ~Proiectarea locuinţei sau spaţiului pentru birourile dumneavoastră^ Unele persoane pot fi interesate de angajarea unui arhitect în vederea proiectării locuinţei sau spaţiului lor de birouri. Acest lucru poate fi costisitor, însă aportul unui arhitect merită preţul, în cele mai multe cazuri. Un arhitect deţine o diplomă ce atestă cunoştinţe mai avansate decât cele ale multor ingineri şi oferă nu numai un aport de creativitate şi abilitatea de a realiza proiectul, dar şi monitorizarea acestuia pe durata proiectului. Cei mai mulţi arhitecţi se vor întâlni cu persoana care doreşte să construiască o clădire, pentru a discuta ideile şi planurile acesteia, iar ulterior incorporează aceste idei într-un proiect complet original. Acest proiect se poate adapta şi modifica pe durata construcţiei, având ca rezultat, în caz fortuit, un proiect final care este demn de admirat din punct de vedere artistic dar şi al confortului. Numeroşi mari arhitecţi ai secolului 20 şi-au construit reputaţia prin construirea de case sau proiecte rezidenţiale. Atunci când construiţi o clădire de birouri, devine şi mai important aspectul atractiv şi impecabil al clădirii, fapt ce face ca aportul unui arhitect să fie exponenţial mai necesar. Pentru proiecte complicate, pot fi angajaţi mai mulţi arhitecţi, dar şi un designer de interior, decorator şi o serie de constructori şi muncitori. Un bun arhitect îşi petrece majoritatea vieţii studiind, gândindu-se la şi concepând clădiri şi ar trebui să aibă multe idei pe care dumneavoastră nici nu v-aţi fi gândit să le adăugaţi proiectului. Arhitecţii sunt de asemenea preocupaţi de ideea de a construi forme interesante sau de a realiza proiecte care să fie complementare cu produsul sau domeniul dumneavoastră de muncă. ~Alegerea unui arhitect^ Atunci când construiţi o locuinţă sau un spaţiu pentru birouri, alegerea unui arhitect poate fi extrem de dificilă. Ştiind la ce să vă aşteptaţi, ce anume trebuie să căutaţi şi cum puteţi găsi acest lucru poate fi foarte derutant iar confuzia ocazională poate conduce la decizii greşite sau bazate pe informaţii incorecte. Există o serie de lucruri pe care trebuie să căutaţi în momentul alegerii arhitectului potrivit pentru proiectul dumneavoastră, dar şi câţiva factori pe care trebuie să îi luaţi în considerare, cum ar fi preţul, experienţa şi specializarea. Costul angajării unui arhitect poate reprezenta un factor important, în special în cazul unui proiect experimental de construcţie. Dacă o clădire are un proiect simplu, angajarea unui arhitect tânăr şi fără multă experienţă poate fi o alegere potrivită, ce va presupune un cost redus. Pentru o clădire mai complexă, însă, angajarea unui arhitect neexperimentat poate reprezenta o greşeală foarte mare, iar angajarea unui arhitect cu mai multă experienţă în ceea ce priveşte stilurile pe care le preferaţi îşi va merita costul.

Arhitectura romană

~Arhitectura timpurie^ Începând cu prima utilizare a cărămizii şi pietrei şi până la construirea marilor piramide şi a Sfinxului colosal, Egiptul Antic găzduieşte unele dintre cele mai importante monumente arhitectonice din istorie. Valea Nilului a găzduit unele dintre cele mai bogate civilizaţii, din punct de vedere artistic şi arhitectural, pe o perioadă de cel puţin zece mii de ani; inovaţiile au fost declanşate de simpla problemă a lipsei lemnului. Datorită climei deşertice a Egiptului, nu existau foarte mulţi copacii iar lemnul nu era un material de construcţie la îndemână. Egiptenii au reprezentat una dintre primele civilizaţii care au exploatat beneficiile pe care le conferă durabilitatea cărămizilor în construcţii, iar monumentele lor arhitecturale au rezistat mii de ani, pentru a deveni modele ale arhitecturii antice. Această durabilitate a permis ridicarea unora dintre cele mai faimoase construcţii din lume pe Valea Nilului, în Egipt. Desigur, egiptenii au avut un alt avantaj în construirea acestor monumente durabile: aportul sclavilor. Egiptul a fost una dintre cele mai mari puteri din Est, cucerind numeroase civilizaţii de-a lungul istoriei, cum ar fi israeliții, perşii şi sute de alte naţii. Având un număr mare de muncitori la dispoziţie, marii arhitecţi ai Egiptului au avut abilitatea de a pune în operă cele mai creative proiecte de construcţii, cu aportul unei forţe de muncă impresionante. Probabil cele mai impresionante, sau cel puţin cele mai renumite monumente din această categorie, au fost piramidele. Aceste structuri magnifice se pot ridica la înălţimi de peste 150 de metri, eclipsând numeroase alte clădiri şi monumente. Acestea au fost construite din blocuri imense de granit şlefuit, unele dintre ele cântărind până la trei tone şi jumătate. Aceste blocuri au fost transportate de la carieră până la locul construcţiei cu ajutorul barjelor pe durata inundaţiilor sau cu ajutorul carelor cu boi şi buştenilor care se deplasau într-un ritm anevoios. Piramidele rămân unele dintre cele mai importante monumente din istorie, influenţând arhitectura şi cultura civilizaţiilor următoare o lungă perioadă de timp. ~Arhitectura elenă^ Odată cu dezvoltarea civilizaţiilor occidentale, arhitectura a luat forme noi sub influenţa grecilor. Una dintre cele mai puternice civilizaţii care a dominat vreodată Europa, arhitecţii greci au creat istorie prin flerul pentru ordine, design şi frumuseţe. Primul standard de frumuseţe, sau proporţiile ideale, au fost de asemenea o invenţie grecească, iar fiecare civilizaţie ce a urmat a preluat şi imitat aceste idealuri. Romanii au reprezentat cea mai importantă civilizaţie care a urmat exemplul grecesc, construind unele dintre cele mai faimoase clădiri din cuprinsul imperiului în stil grecesc. Cele mai timpurii clădiri elene, cu toate acestea, nu erau foarte impresionante; majoritatea acestora erau construite din chirpici şi cărămidă, după modelul egiptean, având forme simple, rotunde sau pătrate, cu spaţii decupate pentru ferestre. Odată cu evoluţia civilizaţiei şi începerea dominaţiei, clădirile au început să fie construite în stilul pe care astăzi îl numim „grecesc clasic”, ce include coloane, grinzi, curţi interioare şi temple ornamentate închinate multora dintre zeii vechii Elade. Una dintre cele mai importante contribuţii ale grecilor la arhitectură a fost crearea celor trei ordine de arhitectură: doric, ionic şi corintic. Stilul doric a fost cel mai timpuriu, fiind reprezentat de o coloană simplă şi stabilă cu un capitel caracterizat de o formă necomplicată. Ordinul ionic este mai elegant, având un soclu mai subţire şi ornamente mai complicate. Stilul corintic, ultimul dintre cele trei, este caracterizat cele mai multe detalii ornamente ale capitelului, sub forma frunzelor de viţă de vie şi acant. Ordinul corintic a fost cel mai des utilizat în arhitectura romană târzie şi împodobeşte unele dintre cele mai faimoase clădiri din Europa. ~Arhitectura romană^ Romanii au împrumutat principiile arhitecturii greceşti şi le-au dezvoltat, ajungând în scurt timp cea mai puternică civilizaţie din lume, poziţie pe care şi-au păstrat-o pe o perioadă de mai multe sute de ani. Aceştia au fost inventatorii betonului şi au profitat pe deplin de avantajele acestui noi material, construind clădiri impresionante şi temple care au depăşit până şi modelele greceşti. Au incorporat şi arhitectura etruscă în clădirile pe care le-au construit, aceasta fiind caracterizată de arcade. Probabil una dintre cele mai importante construcţii realizate de arhitecţii romani este Colosseumul, un amfiteatru de dimensiuni impresionante. Amfiteatrele au reprezentat unele dintre cele mai renumite construcţii din perioada clasică a istoriei europene; acestea au servit ca locuri de întâlnire, în care romanii urmăreau sporturi, jocuri, discursuri sau procese. Colosseumul include numeroase dintre caracteristicile marcante ale arhitecturii romane. Întreaga clădire este formată din sute de arcade şi coloane şi acoperă o suprafaţă de aproape 6 acrii. Clădirea este prevăzută cu un ingenios sistem de răcire cât şi sute de rânduri de scaune, cu sectoare diferite pentru clasa săracă, clasa bogată şi comercianţi, sau clasa mijlocie. Aceasta include de asemenea mai mult de 80 de intrări la nivelul de bază, dar şi o reţea complexă de tunele, ce permiteau umplerea imensei construcţii cu spectatori în cincisprezece minute sau evacuarea lor în mai puţin de cinci minute. ~Renaşterea^ Arhitectura a înregistrat cel mai important progres în timpul Renaşterii. Forma armonioasă, proporţiile matematice şi stilul artistic au fuzionat pentru a se materializa în elemente cum ar fi vitralii, catedrale gotice, turle şi domuri octogonale. Această epocă, însă, nu a fost caracterizată numai de invenţii, dar şi de faimoasa „renaştere” reprezentată de adaptarea şi redescoperirea unor tipare vechi. Elementele romanice au fost amplificate şi transformate, împreună cu cele greceşti şi egiptene. Istoricii împart astăzi epoca renascentistă în trei perioade - Renaşterea timpurie sau Quattro Centro, în perioada 1400-1500, Perioada de apogeu a Renaşterii, între 1500-1525 şi Manierismul, între 1525 şi 1600. În aceste trei perioade, au avut loc progrese semnificative în ceea ce priveşte arhitectura clădirilor. Leon Battista Alberti a furnizat primele descrieri scrise ale clădirilor şi arhitecţilor din perioada respectivă şi a scris primul tratat de arhitectură în anul 1450. Arhitecţi faimoşi precum Lorenzo Ghiberti, Fillipo Brunelleschi, Rossellino şi Michelangelo au prosperat în această nouă eră, în special în Florenţa, Italia, dar şi în oraşele apropiate. Arhitectura renascentistă are câteva caracteristici distinctive, inclusiv proporţiile planificate,faţade simetrice, coloane şi arcade romane, bolţi şi domuri, tavane faţetate şi, desigur, primele ferestre de dimensiuni mari, sigure din punct de vedere structural. Bisericile şi catedralele au evoluat de la stilul gotic barbar la stilul cu mai multe ornamente al perioadei de apogeu a Renaşterii, deschizând drumul pentru începuturile arhitecturii moderne. ~Arhitectura modernă^ Arhitectura din zilele noastre este caracterizată de o gamă largă de stiluri ce par nelimitate, dublate de o bogată creativitate. Liniile simple, curate, fără ornamente şi decoraţiuni reprezintă câteva dintre trăsăturile arhitecturii moderne. Aceasta are la bază o serie de principii: accentul pus pe progres şi inovaţie, climatul economic stabil care facilitează dezvoltarea arhitecturii creative şi inventive sau disponibilitatea noilor materiale cum ar fi sticla, oţelul, betonul cu aditivi chimici şi fierul. În arhitectura din ziua de astăzi se regăsesc numeroase stiluri, de la clasic la stilizaţii moderne. Ca disciplină practică, scopul principal al arhitecturii este proiectarea unor spaţii locuibile, însă în ultima perioadă intenţia arhitecţilor este de a transforma construcţia lor într-o formă de artă, deopotrivă. ~Proiectarea locuinţei sau spaţiului pentru birourile dumneavoastră^ Unele persoane pot fi interesate de angajarea unui arhitect în vederea proiectării locuinţei sau spaţiului lor de birouri. Acest lucru poate fi costisitor, însă aportul unui arhitect merită preţul, în cele mai multe cazuri. Un arhitect deţine o diplomă ce atestă cunoştinţe mai avansate decât cele ale multor ingineri şi oferă nu numai un aport de creativitate şi abilitatea de a realiza proiectul, dar şi monitorizarea acestuia pe durata proiectului. Cei mai mulţi arhitecţi se vor întâlni cu persoana care doreşte să construiască o clădire, pentru a discuta ideile şi planurile acesteia, iar ulterior incorporează aceste idei într-un proiect complet original. Acest proiect se poate adapta şi modifica pe durata construcţiei, având ca rezultat, în caz fortuit, un proiect final care este demn de admirat din punct de vedere artistic dar şi al confortului. Numeroşi mari arhitecţi ai secolului 20 şi-au construit reputaţia prin construirea de case sau proiecte rezidenţiale. Atunci când construiţi o clădire de birouri, devine şi mai important aspectul atractiv şi impecabil al clădirii, fapt ce face ca aportul unui arhitect să fie exponenţial mai necesar. Pentru proiecte complicate, pot fi angajaţi mai mulţi arhitecţi, dar şi un designer de interior, decorator şi o serie de constructori şi muncitori. Un bun arhitect îşi petrece majoritatea vieţii studiind, gândindu-se la şi concepând clădiri şi ar trebui să aibă multe idei pe care dumneavoastră nici nu v-aţi fi gândit să le adăugaţi proiectului. Arhitecţii sunt de asemenea preocupaţi de ideea de a construi forme interesante sau de a realiza proiecte care să fie complementare cu produsul sau domeniul dumneavoastră de muncă. ~Alegerea unui arhitect^ Atunci când construiţi o locuinţă sau un spaţiu pentru birouri, alegerea unui arhitect poate fi extrem de dificilă. Ştiind la ce să vă aşteptaţi, ce anume trebuie să căutaţi şi cum puteţi găsi acest lucru poate fi foarte derutant iar confuzia ocazională poate conduce la decizii greşite sau bazate pe informaţii incorecte. Există o serie de lucruri pe care trebuie să căutaţi în momentul alegerii arhitectului potrivit pentru proiectul dumneavoastră, dar şi câţiva factori pe care trebuie să îi luaţi în considerare, cum ar fi preţul, experienţa şi specializarea. Costul angajării unui arhitect poate reprezenta un factor important, în special în cazul unui proiect experimental de construcţie. Dacă o clădire are un proiect simplu, angajarea unui arhitect tânăr şi fără multă experienţă poate fi o alegere potrivită, ce va presupune un cost redus. Pentru o clădire mai complexă, însă, angajarea unui arhitect neexperimentat poate reprezenta o greşeală foarte mare, iar angajarea unui arhitect cu mai multă experienţă în ceea ce priveşte stilurile pe care le preferaţi îşi va merita costul.